Se pare că noaptea trecută am avut musafiri. Era o ea. Ceasul arata o oră destul de târzie (1.02 am). Dar fără nicio inhibiţie, îmi bătea insistent, obsesiv în geam. Am încercat să o ignor, dar nu-mi dădea deloc pace. De ieşit, nu am ieşit. De răspuns, nici atât. Nu provoca decât zgomot. M-am uitat puţin cu coada ochiului s-o văd mai bine. Era udă şi avea o sacoşă-n mâna. A băgat mâna şi a scos de acolo un pachet de melancolie… melancolie pe care a suflat-o în jur că pe o păpădie.
M-am întors sictirita-n pat. Mârâia din ce în ce mai tare şi se juca cu un laser cu lumina albă. Atât de puternică, încât, în miez de noapte a reuşit să facă atmosferă în a mea cameră. Aş fi vrut să mă ridic să-i spun să plece. Dar, parcă mi-a citit gândurile, căci, în secunda următoare a bătut şi mai tare-n geam şi a "urlat" cât au ţinut-o plămânii. M-am speriat. Prin mintea mea circulau în acel moment 15000 de gânduri, care mai de care mai sumbre. Aveam o stare lăuntrică apăsătoare. Am dat draperia la o parte şi m-am uitat în gol...
A durat o secundă. Am căutat-o apoi cu privirea. Şi am găsit-o. Am fixat-o vreo 10 minute, după care mi-a spus sfârşită:
"- M-am gândit că poate vrei să scri şi nu ştii despre ce. Iată-mă! Sunt aici pentru tine... Cineva m-a trimis. Cineva care se gandeste la tine si care te vegheaza din umbra. Am urlat în speranţa că mă vei auzi. Ai încercat să mă ignori şi iată, nu ai putut. Ţi-am citit gândurile şi ţi-am provocat mii de stări nu tocmai roz. Şi chiar dacă mă consideri contagioasă, eu ştiu că în adâncul sufletului tău ai un gram de iubire şi pentru mine. Şi ştiu că uneori, aduc şi linişte în sufletul tău. Eu nu mai am putere acum. Mă sting... şi plec pentru o vreme. Dar aş vrea să te întreb... Ştii cine sunt?- "
Eram mută de uimire. Până am apucat să spun "Ăăă...", ea a răspuns în şoaptă:
"-Sunt eu, ploaia! Linişteşte-te acum!" ... şi a plecat înainte să-mi cer scuze pentru lipsa de ospitalitate de care am dat dovadă... şi înainte să-i mulţumesc.
Dar un lucru-i cert: Cineva se gândeşte la tine mereu si gaseste intotdeauna un mod prin care sa-ti transmita acest lucru. De data aceasta, mesagerul a fost ploaia.
Şi eu ştiu că ea a plâns aseară... şi a fost tristă dintr-un motiv pe care nu mulţi îl ştiu. Dar te rog A., opreşte-te! Bring back your smile!
5 comentarii:
mereu cineva se gandeste la noi!:)
merci mult pentru comment.
si tu ai un suflet mare!
Multumesc! Nici nu vreau sa ma gandesc la zilele gri ce vor urma, in frunte cu Marţi! :( Numai bine!
Superb....sincera sa fiu,de mult timp nu am citit o poveste,dar a ta seamana bine k povestile lui Creanga,intr-o varianta moderna,foarte frumos,bravo:)
Multumesc Otilia! Apreciez! Te pup! *.*
Trimiteți un comentariu