joi, 20 mai 2010

Intre vis si realitate

1st of all... thank's God I'm still alive ! ( Se mai intampla si lucruri nasoale. Azi era cat "p'aci" sa fiu banged by a car. D'oh! )

Nu stiu. Am o stare inexplicabila. Vorba reclamei de la 7 Days: Nu ma duc nicaieri, deci merg oriunde. Ajung ici,colo, acolo si acolo…

Trebuia sa "construim" a Mystery story pentru azi... Hmm, quite hard caci eu nu gandesc la comanda.

Asa ca am conceput o alta... are o tenta misterioasa, dar nu-i ceea ce mi s-a cerut de fapt. Anyway...

...Era o noapte ciudata. Un vant racoros sufla si imi patrundea oasele... Mergeam pe Bulevardul viselor si ma uitam in stanga si in dreapta confuza, cand, deodata cineva m-a prins de maini, m-a incatusat si m-a aruncat in neant.

Amortita si speriata am inceput sa strig, dar era in zadar. Nimeni nu ma putea auzi. Am sprijinit golul din stanga mea, dupa care, m-am legat la ochi cu esarfa, m-am intins si usor, usor genele mele s-au luat de mana... Si in acel moment am ajuns intr-un tren. Intotdeauna mi-am dorit sa calatoresc mult si acum, am ajuns in sfarsit intr-o poveste. O poveste extrem de reala. =/

Viata este ca un tren care opreste in diferite statii. Fiecare statie reprezinta un stadiu al vietii noastre si este datoria noastra sa facem aceasta calatorie lunga, placuta si plina de lucruri bune!

Acolo unde am ajuns, am vazut multe lucruri frumoase. Era acel timp cand copiii ieseau zi de zi pe strada si se jucau pititea si tarile; cand vedeau in orice lucru banal ceva inedit; priveau seara de seara luna ca sa-si aminteasca de Sailor Moon; spuneau creepy stories si plecau acasa cu teama ca un strigoi ii urmareste. O avalansa de lucruri specifice varstei,care acum, par povesti istorice (unfortunately)... E total diferit...Calculatorul a inlocuit totul... pana si jocurile cu prastia si cele de badminton.

Cineva a furat tot ce noi reusisem sa cladim. Inca de atunci ma chinui sa dezleg acest mister. Am cautat si m-am framantat timp de 6 ani de zile... Sute de ipoteze si nimic concret. Oare cine a reusit sa fure cel mai pretios "obiect" din trenul cu care am calatorit? Lucrul acela pe care il aveam cu noi in fiecare statie...

Si intr-un final, mult asteptata sclipire a sosit. Infractorul cel nemilos era chiar TIMPUL... Timpul a furat cel mai de pret lucru al fiecaruia: copilaria! Ptuu... bata-l vina!

Atunci am prins aripi si m-am inaltat din acel gol. Am purces catre lumina.
Si brusc, m-am trezit. M-am ridicat.

Mi-am dat seama ca am fost o victima.Victima propriului meu vis. Un vis ce a reflectat de fapt, realitatea.

Cu geaca prafuita si cu acelasi chip nedumerit, am mers pe acelasi Bulevard al viselor fara sa privesc vreo clipa-n urma...

Timpul nu mai are rabdare. Maktub!


Asculta mai multe audio Muzica

3 comentarii:

otilia spunea...

da,ai dreptate..timpul e cel mai nemilos ...da totodata e si ft bun...eee oricum e cel mai misterios....
mi-a placut mult...articolultau seamana cu unu gen "Detectiv"la inceput:D
mmm "banged by a car"...bn k esti ok:)
take care(hug)

Simple Life spunea...

Spasiba! Sa-ti spun sincer, trecerea timpului este una din fobiile mele. Dar asta este... Trebuie sa ne obisnuim cu ideea asta, desi este impotriva vointei noastre. Macar spiritual putem ramane copii. It's up to us. (Btw. Chiar am tras o sperietura zdravana azi... D'oh!)
Take care too! (Hug.)

Screamo spunea...

si pest emine era sa dea masina. ma rog. in general ma arunc eu in fata ei. love this text. :)