Joi.

Viata-i frumoasa la John cand ai prieteni precum ai mei; cand gustati aceleasi glume si ascultati aceeasi muzica!
Viata-i frumoasa la John:
- cand profa de fizica e pe punctul de a pune 2 tuturor celor din clasa pentru ca nu au stiut ca impedanta se noteaza cu Z ;
-cand profa de psiho ne prezinta cateva idei pe care sa le folosim in realizarea unei povesti misterioase ;
-cand iti rezervi o pauza pentru a merge in 'gang', dupa care te intorci cat poti de repede pentru ca stii ca ai lucrare la engleza!
Deja e 12 si te pregatesti sa mergi la "John's restaurant" sa iei pranzul... Acolo constati ca Andu a platit cei 8 lei degeaba ( pentru ca nu a mancat decat salata de fructe). Dar eu si Alex nu ne suparam... extra food for free! xD Ne intoarcem la ora de romana, unde profa ne-a adus "mult asteptatele" lucrari... Am luat 9. Pretty good I guess. Vorbim putin despre "Pui de gai" (de Tudor Arghezi), poezie care, in a mea viziune este fara logica.
S-a sunat!
Si uite-asa a mai trecut o zi de joi... o zi ca oricare alta daca ma raportez la scoala!
Dar, totodata, o zi groaznica, daca ma gandesc ca au trecut deja 7 saptamani since... nevermind! :(

John ne asteapta si maine... ne-a pregatit o lucrare de zile mari la biologie. Robotelul Diana purcede catre lumea lui Blidarescu! Apas butonul and... here we go again: "Respiratia este procesul prin care organismele mobilizeaza energia stocata in subst. organice in vederea... bla bla bla."

27 Aprilie '10.

7.00 -Wake up!
7.30 - Ma indrept cu pasi marunti catre statia 'John'... cu peron pe partea stanga. Soarele (care s-a cam lasat asteptat anul acesta) ma ia in brate si-mi zambeste larg. Imi asez cu grija ochelarii cei noi. Si, pierduta in a mea lume, mi-am adus aminte de faimoasa placinta sarbeasca pe care Nuti urma sa ne-o pregateasca, iar Julia sa o aduca azi, Tuesday 27. O asteptam de atata timp...
Asa ca mi-am mutat statia catre Mitropolie. Le-am zarit! Joo, Julia & Andreea stateau cuminti pe bancuta din spatiul amenajat prichindeilor. Pe banca de vis-a-vis erau Iza & Karina. Odata cu sosirea mea, s-a instalat si buna-dispozitia. Dupa un HUG (>:D<) pe care il meritau, ma alatur lor si procesul de savurare incepe! Era atat de frumos, incat am uitat si de matematica si de probleme...
Tot ce vedeam in fata ochilor era sticla Andreei de Cola si toate acele carusele. Nu m-am putut abtine.. Copilul din mine a izbucnit. Le-am "testat" pe fiecare in parte, pana cand i-am zarit pe cei 4 gardieni, care in ciuda faptului ca erau impunatori din punct de vedere fizic, au avut un suflet mare si ne-au lasat sa ne bucuram in continuare de ceea ce acea "bucatica de rai" avea de oferit. (Multumim!)
Se pare ca problema lor era Iza, care "dormea" pe banca! C'mon guys, try to understand her! Dupa o petrecere de 2 nopti si 3 zile si voi ati fi fost la fel... (:
Uhm... este deja ora 9 a.m. 'John' ne asteapta.


Asculta mai multe audio Muzica

Atat.

"Fericirea are o poveste care nu este povestea obişnuită; ea este confuzia memoriei cu uitarea: amintiri ale unor episoade atât de dense încât sunt şterse de însăşi perfecţiunea lor, încremenite într-o estompare veşnică..." (Pascal Bruckner)
Ca sa atingi fericirea nu este nevoie decat de vointa...
O persoana draga mie, mi-a spus odata:
-Sa fii mereu optimista!;
-Sa nu uiti ca a fi copil inseamna a avea cel mai de pret dar: inocenta, libertate, bucurie;
-Sa inveti sa pretuiesti tot ce ai si ceea ce ti se ofera;
-Sa fii tu insati pentru ca esti speciala asa cum esti!
Am citit aceste sfaturi de la cap la coada si de la coada la cap de 100 de ori.
Abia acum realizez cata dreptate a avut! Multumesc Adinei!
I feel special! Vorba aceea: “Orice şut în fund e un pas înainte.” Toate intamplarile acestea care din pacate au reusit sa ma doboare, incep acum sa se aseze la locul lor... Simt cum usor, usor, optimismul isi reia locul pe care il ocupa odata in dracusorul asta cu chip angelic (me)!
Sunt constienta ca niciodata nu va mai fi la fel.

Mancatori de... viata!

Imi rapiti timpul!
Mancatori de amintiri!
Sunteti nesatui...
Va hraniti cu bucuriile altora...
O sa aflati intr-o zi ca nu-i totul numai milk & toast & honey!
Si atunci va fi timpul meu sa rad
si sa ma hranesc din suferinta voastra.

Mancatori de vise!
Imi curgeti prin vene
otravindu-ma lent pana la disparitie.
Timpul se risipeste cu repeziciune...
Ma prefac ca nu vad.
Nu stiu de unde vin
si incotro ma indrept.
Stiu doar ca eu nu-mi inving adversarii,
Eu le zdrobesc dorinta de a trai!

Pregatiti-va de razboi!


Asculta mai multe audio Muzica

Everybody hurts sometimes...

Simt nevoia sa-ti spun ceva... mi-ai fost alaturi intotdeauna. Si stii bine cat ne-am chinuit reciproc... Am avut destul timp sa-ti invat viclesugurile!
Am incercat sa te inchid acolo. Sa fur cheia si sa fug departe... poate undeva la mare, unde talpile mele fine sa sarute nisipul fierbinte... acolo unde cerul se contopeste cu marea.
Doamne! ... esti atat de mic si totusi atat de aspru! Cat de meticulos iti ascuti sagetile... cu cata sete tintesti spre mine... De un an ma tot urmaresti. Iti place sa ma torturezi... sa vezi lacrimi insangerate siroind pe obrazul meu. Simti vreo satisfactie, ... ai vreun tel? Renunta! Nu am sa te mai provoc. Stiu ca oricum voi pierde in fata ta.
Trag aer in piept. Ma avant "in iertari dureroase si ma apropi de capat de drum..."
Pastreaza tu totul! Iti cedez si bucuriile si tristetile. Ne vom revedea candva...
Voi, prieteni, nu fiti tristi! Ma retrag pentru un timp. Asteptati-ma! O sa apar de dupa cortina intr-o zi! ...

Asculta mai multe audio Muzica

Trec zile...

"Mai departe de moarte, mai departe de viaţă,
mai departe de dragoste, mai departe de mine,
mai departe de noi,
mai departe de cei care-am fost,
de cei care-am fi putut deveni.
Şi cursa continuă."

(Octavian Paler)

   E o banalitate sa cunosti numele unei persoane, dar e ceva inedit sa cunosti o persoana. E o banalitate sa te uiti in ochii ei si sa minti, dar e ceva inedit sa o privesti in ochi si sa-i spui ce simti cu adevarat.
   Lucrurile simple sunt cele mai frumoase, insa natura umana nu se ghideaza dupa acest principiu. E atat de usor sa pui niste cuvinte pe hartie, dar e atat de greu sa-ti asterni sentimentele...
   Eu sunt Diana! Am doar 16 ani si o poveste de viata frumoasa. Am avut norocul de a ma naste in Romania, care, haideti sa recunoastem, este o tara cu potential. Am avut norocul de a avea o familie open-minded, de a urma o scoala care a oferit multe elevilor sai si niste prieteni minunati!
  Sunt acea tipa care canta tot timpul; acea tipa care isi imparte sandwitchul cu colegii; acea tipa careia ii plac la nebunie calatoriile; acea tipa care-si iubeste familia; care te ajuta sa rezolvi tema la Engleza; care te face mereu sa razi, desi ea este broken inside; cea care viseaza cu ochii deschisi la cai verzi pe pereti, la Fat Frumos care o sa ajunga intr-o buna zi si la castelul ei, calare pe saua unui Audi; sunt acea tipa care iubeste frumosul; acea tipa care mananca pizza si bea Coke de cate ori are ocazia.
   Si mai presus de toate, sunt un copil!
   Imi place sa-i fac pe ceilalti sa vada "la vie en rose" si credeti-ma, e foarte dificil sa faci acest lucru, cand nici macar tu nu crezi ce spui. Merg pe principiul "Traieste fiecare zi ca si cum ar fi ultima.". Sunt increzatoare si traiesc din plin fiecare moment. Prefer sa fac bungee jumping decat sastau la TV o zi intreaga.
   Ca orice om, am momente cand ma panichez, cand cu greu imi controlez emotiile... si, desi simt nevoia sa ma descarc, am totusi o retinere.
   Imi plac culorile, jocurile... imi plac Peter Pan si Cinderella. Imi plac farsele si clar, iubesc sa rad! Iubesc lucruri elementare!
   Se spune ca rasul ingrasa, dar in acelasi timp anuleaza stresul, intareste sistemul imunitar, opreste imbatranirea, tonofica muschii. Cu riscul de a face riduri, o sa rad cu gura pana la urechi. Chiar daca rasul "ingrasa", nu am de gand sa-mi stric buna dispozitie pentru atata lucru. So, SMILE guys! (:
   Totul a parut p!nk pana aici, right? Dar ceea ce voi nu stiti este ca eu am o oglinda speciala, care pe langa faptul ca reflecta o tipa de 1.62m, satena, cu ochi caprui, are puterea de a vedea si dincolo de aspectul meu exterior.
    Stiti?! Ieri cand am ajuns acasa am tras cu coada ochiului intr-o frantura de oglinda. M-am cutremurat. Am simtit o mana pe umarul meu si un sovait. Ma indemna sa fac o calatorie. Am suspinat adanc... Copil naiv ce sunt! ... Am pasit in acea lume cu entuziasm si cu teama in acelasi timp. Cu fiecare pas pe care in faceam, entuziasmul meu pierea usor, usor... Nu v-ati imaginat niciodata o piatra goala pe dinauntru, adevarat? This is me!
   In spate, in loc de clasicul rucsac cu haine, aparat de fotografiat etc. , purtam un bagaj emotional consistent. In ultimul an parca totul a mers pe dos. Cei care ma cunosc, pot confirma spusele mele... Sunt o tipa care nu accepta pe oricine in viata sa, dar exista o persoana care a trecut de aceste bariere mult mai repede decat m-as fi asteptat vreodata. Adina Barbu! ... cea  mai vesela, deschisa, implicata si prietenoasa persoana! Un copil intre copii...Adina a fost... a fost cea mai frumoasa poveste din viata celor ce-au cunoscut-o. De ce s-a terminat? Credeam ca va fi o poveste nemuritoare... si cat de rau m-am inselat! Refuz sa gandesc ca nu mai este. O vad in fiecare secunda. Doamne... cata INCOMPETENTA pe strazile din Romania... :( NU!!! In ce univers paralel traim? Ce Dumnezeu ar face asa ceva?

    Mi-e greu sa privesc... Sa va impartasesc ce am reusit sa vad in acest timp in ea. O persoana atat de simpla si totusi atat de comlexa... O prezenta atat de placuta cu un zambet care pur si simplu nu putea trece neobservat. De fiecare data reusea sa aduca bucurie pe chipurile tuturor... Din repertoriul sau lipseau cu desavarsire cuvintele : "plictiseala", "tristete" ... Optimismul ei era molipsitor. Imi amintesc cu drag fiecare ora de engleza. Era IMPOSIBIL sa nu-ti placa! A fost cu adevarat o persoana care a scos la lumina fiecare particica din noi. Ne-a invatat ca nu exista "nu pot"... Ca in loc sa ne lamentam, mai bine am incerca sa traim fiecare moment frumos pe care viata ni-l ofera ca sa avem ce povesti peste ani... cand ne vom intalni. 
   Traia intr-un taram al povestilor, unde Fat Frumos reprezenta un element primordial ; regele si regina ii erau cei mai buni prieteni ; zmeii nu existau ...
   Era idolul meu... am invatat de la ea atat de multe lucruri intr-un timp atat de scurt ; lucruri care mi s-au intiparit... si la care am sa apelez de fiecare data cand o sa am vreo nelamurire/ problema etc. Cheia acestui seif este bine pazita... 
   Stii? Mi-as dori sa pot zbura spre Rai... macar pentru o zi. Aveam atat de multe lucruri sa-i povestesc... Mi-a lasat un gol in suflet. Poate cel mai mare de pana acum.
  E inspaimantator cat de repede trece tipul. Devine o obsesie... mai rea decat picatura chinezeasca. Ma simt neputincioasa in fata timpului... incatusata. Simt plumbul in picioare. Este ca un cosmar in care vrei sa tipi si nu ai suficienta forta... un cosmar fara sfarsit...
 
La fiecare eveniment pe care Adina imi dadea sansa sa-l prezint (--Special English Evening for example--), obisnuiam sa inchei cu fraza: "All good things come to an end!" Poate este adevarat, insa ce rost mai au acele lucruri bune, daca nu le traiesti alaturi de cei dragi?... 0 effect!...
  Ce calatoie! E greu sa rezisti psihic unui astfel de lucru. "-Da-mi drumul!", am strigat sfarsita... Mana s-a desprins usor, dandu-mi senzatia ca un drum lung ma asteapta.
Am iesit confuza din acea "poveste".

   Stau acum intinsa, cu castile pe urechi, ascultand P!nk-Who knew. Privesc fix in tavan. Off... iar am cazut in butoiul cu melancolie. Sunt doar eu... eu si gandurile mele!
Ma simt ca o marioneta in mainile destinului...
   E deja ora 2 a.m. Plec in lumea viselor. Ma intalnesc acolo cu prietenii mei... 
  --Sa ai un somn linistit Diana! Pregateste-te sa-ti schimbi masca. Maine e o noua zi. Nu trebuie sa lasi la vedere latura ta vulnerabila!--
    Eh... si cu asta am incheiat, deocamdata. Oricum nu poti rezuma ceea ce esti in cateva randuri... aiurea... o sa ne cunoastem cu totii candva...

Asculta mai multe audio Muzica