sâmbătă, 18 decembrie 2010

Pentru cei ce credeau că poveştile nu mai există...

Se pare ca lipsa de timp si-a cam pus amprenta aspupra blogului meu. A trecut ceva timp de când nu am mai postat. But now, I'm back . Here's the beggining of a love story . Enjoy !



... şi trăiesc fericiţi şi în prezent !

Ahh, cum? Am omis cuprinsul ! Of, greşeala mea. Daţi-mi voie să reiau...

Era o zi banală; undeva la sfârşitul lui August dacă nu mă înşel... Într-un "castel" portocaliu de pe Morii, 13 trăia o tipă pe nume Diana. Somnoroasă ea de fel... pierdea nopţile visând la Făt-Frumos şi uitându-se pe Disney Channel, iar a doua zi se trezea la 11 AM.

După ce lua micul dejun, se aşeză în fata "cărţii" sale electronice cu display de 19" şi începu să-şi verifice Facebook-ul. La un moment dat, un prinţ necunoscut o abordă pe chat !

Ar fi fost greşeala ei dacă se comportă ca de obicei ( ironic ). Şi pentru că era binedispusa, a hotărât să dea o şansă conversaţiei lor după o vizită prin albumul prinţului (care la o primă vedere, se arata cool). Dar asta avea să descopere ea cu timpul...

Revenind la a noastră poveste... unde rămăsesem? A, da ! Conversaţia...
După un sfert de ceas, Împărăţia sa, şi-a luat inima în dinţi şi mi-a cerut id-ul. Însă 'je', l-am îndrumat către secţiunea "Info", ca de acolo să-l culeagă singur. Faptul că acesta a refuzat, insistând că vrea să-l aibă chiar de la mine, l-a făcut să crească în ochii mei (precum cozonacul bunicii :x) ! Atunci am spus... "there might be a connection". Şi aşa a fost.

La palat, tehnologia a înflorit... şi pentru că tot a fost an de criză, mass-urile legate de 20 sms-uri gratuite nu au încetat să apără. S-a întâmplat ca Împărăţia sa, D., să vrea să-mi ofere acest "cadou". Astfel s-a realizat şi schimbul de nr de telefon.

Asta a fost suficient pentru a da startul unei frumoase conversaţii !
Planurile legate de 1st date nu au s-au lăsat nici ele aşteptate.

Şi astfel.. s-a dat zvon "în ţară" că cei doi se vor întâlni... chiar în prima zi de toamnă a anului '10 ! O zi care de altfel ar putea părea absolut obişnuită pentru cei din cele 7 continente şi de peste 5 oceane... dar care pentru cei 2 x D., avea să fie mai mult de atât.

D. (m), s-a oferit să vină în calea D. (f). Nu le-a fost greu să se recunoască.
În ambii "fierbeau" emoţiile ! S-au salutat (aşa, ca de beginning) şi au pornit împreună "downtown".

După o lungă şi plăcută conversaţie, schimb de opinii... au mers în parc, unde îi aştepta penultima banca de pe stânga; banca lor. (Banca lor, pe care nu o vor uita niciodată şi care, de fiecare dată când trec pe lângă ea, "îi salută").

Şi pentru că cei doi erau desprinşi din poveşti... off, deja romantismul ăsta îşi pune amprentele.

Eii... chiat atunci a început ploaia. Prima ploaie care a sosit odată cu prima zi de toamnă. Şi prinţul era aşa un gentleman... i-a acoperit căpşorul cu mâna lui (o mână mare, protectoare, plină de căldură).

Au intrat împreună în grabă în primul 'conac'... unde o ciocolată caldă i-a mai dezmorţit. Conversaţia despre una din pasiunile lor comune (şi anume: călătoriile) a continuat.

Când în sfârşit ploaia şi-a luat tălpăşiţa... cei doi 'aristocrati' şi-au continuat plimbarea prin ţinuturile din apropiere. Şi au stat unul în compania celuilalt până la sfârşitul zilei, când Mr. D., s-a oferit să o conducă pe Prinţesa la Rege.

În aceeaşi seară... după câteva 'cupe de tarie', P.D., şi-a luat inima în dinţi şi i-a pus întrebarea... "Would you date me?"
She was so excited, that she gave him a fast answer: "Da !"

Acela a fost momentul în care povestea celor doi a început...
... şi povestea lor continuă şi în prezent !
Şi am să v-o povestesc cu altă ocazie... (pentru că-i prea frumoasă ca să-mi permit să omit vreun detaliu).

PS: ... prinţesa mi-a şoptit chiar acum, faptul că îşi iubeşte prinţul din ce în ce mai mult cu fiecare zi ce trece ! (Şi ştiţi ce ? O cred. Pentru că citesc asta în ochii ei ! )

Leapsa

1. Expresia care o folosesti prea des?
"Esti invidioasa! "

2. Melodia preferata?
Nu am o melodie preferata. Imi plac melodiile anilor '80. A, da... si P!nk !

3. Esti fericit/a?
Atat de fericita cat poate fi o persoana in aceasta societate.

4. Melodiile care te pot face sa plangi?
Hmm... "Dear Mr. President"; "Skelling"; "Running up that hill"; "Who knew".

5. Melodiile care iti ridica moralul cand lumea nu poate?
"Raise your glass".

6.Poti spune ca ai iubit vreodata cu adevarat?
Da.

7.Urasti pe cineva?
Nu .

8.Daca ai putea, ai da timpul inapoi?
Da.

9. Ai incredere in oameni?
Prea multa incredere este nebunie, prea multa neincredere este o tragedie.

10. Esti printre norocosii care stiu ca cineva ii iubeste in momentul asta?
Da. Si mai stiu ca dragostea infloreste in inimile mari.

11. Crezi in dragoste la prima vedere?
Nu, nu exista. Doar atractie la prima vedere.

12. Ce parere ai despre iubirile tinute in secret?
Nu ma privesc. Gasesc ele momentul potrivit (sau poate... nepotrivit) sa iasa la suprafata.

13. Te-ai trezit vreodata dimineata cu regrete legate de trecutul tau?
Da. (Uneori raspunsurile obiective sunt cele mai bune.) Deci, da !

14. Crezi in miracole?
Da.

15. Exista lucruri pe care nu le-ai spus din frica sau rusine?
De rusine mai putin... de frica, da!

16. Ti-e dor de cineva, in momentul asta?
Da. Mi-e dor! Foarte dor !

17. Cum iti e mai bine, independent/a sau alaturi de cineva?
Chiar trebuie sa aleg ? Depinde de starea mea interioara, dar in general mi-e mai bine alaturi de cineva.

18. Ai inselat/mintit/furat vreodata?
Nu suntem perfecti ,nu?

19. Sexul,dragostea si "futaiul" - acelasi lucru?
No way ! Asta e o prostie .

20. Cum te vezi peste 10 ani?
Obisnuiam sa visez la asta inainte. Dar m-am trezit la realitate... Nu stii niciodata ce-ti rezerva viitorul. Prefer sa ma ghidez dupa replica: "Carpe diem!"

21. Brunete sau blonde?
Blonde.

22. Pentru fete-baiatul care e intotdeauna la moda, fotbalistul, sau artistul? Pentru baieti-fata dupa care se intorc toti, cea care iti face ochi dulci doar tie, sau cea independenta care nu tine cont de parerea nimanui?
Pentru fete - artistul.

23. Iti plac surprizele?
Surprizele pot fi de 2 feluri - placute si neplacute ! Este evident pe care le prefer.

24. Esti usor infulentabil/a? Iti schimbi parerea sau punctul de vedere in functie de ceilalti?
Nu !

25. Prietenii sau prietenul/a?
Prietenii si prietenul.

26. Te consideri o persoana curajoasa?
Destul de curajoasa as putea spune.

27. Consideri ca poti sa o iei de la inceput oricand vrei?
Nu. Pentru ca primul "pacat" comis asteapta ca un iubit fidel sa te intorci la el.

28. Ce apreciezi cel mai mult la o persoana?
Simtul umorului. Politetea. Sinceritatea.

29. Merita oamenii o a doua sansa? Le-o oferi?
Orice om merita o a doua sansa.

30. Fotbal?
Pas.

Mai departe Otilia.

luni, 30 august 2010

Yaşasın Türkiye! (:

Mie imi place sa stau... degeaba. Si m-am trezit intr-o dimineata de vara cu gandul ca mi-am gasit pasiunea... si la propriu si la figurat. Mereu mi-am dorit sa calatoresc! Sa calatoresc mult... acolo unde nici macar Fat-Frumos nu a ajuns vreodata. Vroiam sa merg acolo... peste 7 mari si 7 tari. Vroiam sa ating curcubeul...
Acestea fiind spuse, am hotarat sa-mi planific o calatorie de care sa-mi amintesc! :)
Dar cum criza s-a asternut, am redus cele 7 mari la 2 si cele 7 tari, la 3.

Destinatia ideala: TURCIA.

Cum iesi din Romania (asta in conditiile in care esti un sofer indemanatic - facand aici referire la gropi-), te intampina la granita un bulgar cu "Dobar den!" sau iti spune din start "Problem!". Treci de Bulgaria... intri in Turcia, unde ti se ureaza "Bun venit!" in limba romana. Te uiti mirat. Este un prim semn al ospitalitatii turcilor. In timp ce astepti la Çanakkale sa treci Dardanelele, un chip prietenos te intreaba daca servesti un porumb ieftin. Apoi un altul te intreaba tot in romana incotro te indrepti. I-am raspuns Bodrum. Ne-a raspuns bucuros: Kuşadası NU! Bodrum DA!, si ne-a urat un sejur frumos! Imbarcarea in ferry a necesitat din nou indemanare. Ei bine... asta inseamna sa pleci cu persoana potrivita! xD


Pe masura ce inaintam, zaream printre razele soarelui Calul Troian. O bucurie!..
Stiind ca ne asteapta un drum lung, am facut un popas la Çanakkale. Grozav oras! Nu ma saturam sa privesc apusul si toate acele ambarcatiuni... Ca sa nu mai amintesc de terenul de street-basketball asezat chiar langa Truva atı. :> Practic, iti clateai ochii... xD Iar seara, nimic nu se compara cu o plimbare pe faleza! Ai o priveliste de milioane si nu numai...

A doua zi dupa micul dejun luat chiar pe malul marii ( Choose Büyük Truva as a transition hotel if you ever travel to Turkey), am pornit la drum.

.. Si pe o sosea ca-n palma, te indrepti spre Bodrum... una dintre cele mai cea mai frumoase statiuni. Drum lung, dar merita! Este o adevarata placere sa mergi pe malul marii si sa opresti cand vrei sa te infrupti din smochinii de langa sosea.

In sfarsit am ajuns in Bodrum. HARIKA! Orasul este foarte curat, din nou lume prietenoasa.
Hotelul din Türkbükü este " o.O" -- speechless! Stafful hotelului este muuuuuuuuult mai politicos decat chelnerii de pe litoralul nostru. Ce comparatie.. auzi! :)) Pai, cei de pe litoral nu-ti spun nici "Buna seara!". Le spun eu... si ei mormaie.

Ce mai... esti tratat regeste!

In Turcia auzi mereu: "Buna ziua Romania! Ce faci? Esti bine?" Si te cunosc ei dupa figura... cum se prind, numai ei stiu! Si cu ocazia asta mai inveti si tu numele jucatorilor de fotbal din Romania. Hagi, Petrescu, Lucescu... :))
Ei bine, sejurul in Bodrum s-a dovedit a fi unul nu de +5*, ci de 12* dupa parerea mea. Pai unde mai gasesc eu rasfatul asta? Nu mai exista... turismul este punctul lor forte, clar!

Ne indreptam acum spre İstanbul, asteptandu-ne, evident la ceva diferit.
De fiecare data astept cu sufletul la gura sa ajung in İstanbul! Este fara indoiala un oras nemaipomenit! ...de la stilul de viata si monumentele istorice pana la modul lor de a face comert. Ce mai...fini negustori din tata-n fiu. Dupa ce te plimbi o zi intreaga prin Grand Bazaar,cheltuind bruma de bani care ti-au mai ramas, te intorci seara tarziu la hotel si in drumul tau iti vine sa te iei cu mainile de cap cand vezi comerciantii ambulati de pe malul Bosforului care vand la un pret de 2 sau 3 ori mai mic lucrurile achizitionate de tine din Marele Bazar. Iti dai seama ca te-au pacalit, cu toate ca ai negociat la sange si ti-au lasat impresia ca ai facut cea mai buna afacere.

Am fost surprinsa ca dupa 2 ani, sa regasesc pe malul Bosforului multi din comerciantii pe care deja ii stiam si cu care mai negociasem si inainte!

Anyway, 3 zile in İstanbul sunt suficiente pentru picioarele mele, dar insuficiente pentru inima mea! Si 3 luni daca as sta acolo nu as apuca sa vad tot... in plus, İstanbulul ma surprinde de la an la an!

Timpul s-a scurs foarte repede, asa ca trebuie sa plecam. La receptie, suntem intrebati daca mancarea a fost buna si ni se ureaza intr-o romana impecabila "Drum bun!" Cu zambetul pe buze am multumit pentru acel sejur minunat si totodata pentru ospitalitatea poporului turc!

Insotita de mii de ganduri si cu regret ca plec din Turcia am intrat in "minunata" Bulgarie, pe unde ti-e si frica sa circuli... Sate parasite, drumuri la fel de proaste precum ale noastre, o bezna totala si ceva "politisti" care gasesc cele mai stupide motive pentru a face rost de ceva bani.

In cele din urma, dupa o cursa "off road" am ajuns acasa!
Si acum ma bucur de acea vacanta inedita si o astept cu nerabdare pe urmatoare care sper sa fie cel putin la fel de frumoasa precum aceasta!




Here are some pics...

Truva atı




Gün batımında Çanakkale (Apus de soare la Çanakkale)



Türkbükü Bodrum -- At the hotel




Türkbükü Bodrum -- At the hotel





Türkbükü Bodrum -- At the hotel




Sultanahmet Camii -- İstanbul




Rumeli Hisarı -- İstanbul





Boğaziçi Köprüsü -- İstanbul

luni, 19 iulie 2010

How would you explain this?!

Hi bye everyone! (by Keejay. ^^)

Well, I have to admit that this post is really different comparing to my previous ones. A friend o'mine asked me something a couple weeks ago, but I wasn't able to give her an answer. I got blocked when I saw the question! xD

Check it out:

'Here`s something I just can`t understand... If the guy has 3 girls, then he`s the man. If the girl does the same, then she`s a whore.'


How would you explain this? =/

vineri, 16 iulie 2010

Si totusi... :-?

Vi s-a intamplat sa fiti pusi in situatia de a alege intre 2 lucruri?
Iata o "tentativa" de lista:

¤Salep cu multa scortisoara sau çayı concentrat?
¤Turcia sau Italia?
¤Mare sau munte?
¤Alb sau negru?
¤Noapte sau zi?
¤Pantaloni sau fusta?
¤Carte sau film?
¤Cariera sau familie?
¤Optimism sau pesimism?
¤Hi5 sau Facebook?
¤Paste sau Craciun?
¤Kinley sau Santal?
¤Chirurgie plastica sau frumusete naturala?
¤Cartofi prajiti sau legume la cuptor?
¤Oprah sau Teo Trandafir?
¤...Trecut sau viitor?!

Si lista ar putea continua...
Sunt curioasa ce ati alege si dupa ce criterii!
I'm looking forword for your answers! Good luck. ^^

duminică, 11 iulie 2010

Amintiri din copilarie...

Au fost odata , ca-n povestile lui Creanga... au fost acele vacante la tara, acolo unde paseam mandri oraseni , palizi si timizi ,si de unde ne intorceam " tarani " aramiti de soarele campului , vioi si nerabdatori sa revenim in vacanta urmatoare .
Bunica se uita in calea noastra , stergandu-si sudoarea de pe fruntea-i incretita. Isi freaca mainile muncite de al ei sort. Ne strangea la piept si lacrimile i se impreunau in barbie de bucuria revederii .
Pe pirostriile din fata casei , fierbea gaina care-si gasea sfarsitul odata cu venirea noastra .
Mamaliga rasufla prin servetul scrobit iar pepenele se racorea in galeata cu apa rece de fantana .
N-am mai regasit gustul acelor mancaruri nicaieri si niciodata .
Bunica ar fi vrut sa stam cu ea sa-i povestim , insa noi o zbugeam direct in batatura , temandu-ne sa nu pierdem nici o clipa din zilele pe care le asteptam un an intreg .
Garla lenesa, paraurile pline de mormoloci si izvoarele cu apa limpede ne asteptau... Nesfarsitele campii pe care zburdam cu gura pana la urechi. Ne intorceam la apus pe ulitele prafuite, cu picioarele pline de nisip.
Erau teribil de frumoase diminetile in care ne trezeam cu razele soarelui pe chip si ieseam sprinteni , desculti prin iarba moale , plina de roua diminetii .
Erau acele vacante in care duceam bunicului la coasa, mancare calda in urcioare de lut si-i tineam de urat pana ne plictiseam de alergatura prin fanul proaspat cosit .
Erau acele vacante in care aratam bunicii cat de harnici eram si-o ajutam sa faca bulion din tarnele de rosii coapte culese pe racoare .
Erau acele vacante , fara telefoane , fara internet , in care ne adunam abia seara de pe drumuri si ne spalam picioarele cu apa rece pe prispa casei.
Erau acele vacante pe care copiii din ziua de azi nu le vor avea niciodata si despre care noi nu o sa avem timp sa le povestim ...

Asculta mai multe audio Muzica

luni, 28 iunie 2010

Il placi. Stai si visezi cu ochii deschisi la el.
- Pierzi timpul inutil.-
Te trateaza diferit. Te face sa crezi in povesti de mult apuse.
- Minciuni.-
----
O sa descopere el candva ca imoralitatea nu are multe unghiuri.
... si ca exista o gramada de noroi sub atitudinea asta de om misterios.
----
-Te mira cum de te-am citit atat de repede?-
Atat.

vineri, 25 iunie 2010

La granita dintre copilarie si maturitate.


o data cu inaintarea in varsta, cresc si aspiratiile mele.
cu fiecare an ce trece, aripile mele cresc si intr-o buna zi, am sa pot zbura acolo unde mi-am propus.

...si totusi e trist. atunci cand aripile-mi cresc suficient , e deja prea tarziu. constat ca am stat degeaba asteptand si viata a trecut pe langa mine. so, enjoy every minute!

tu ce ai de gand sa faci cu viata ta?

in ultimul timp, m-am tot gandit ce as putea face de ziua mea. planuri peste planuri si totusi, nimic concret.
totul pare atat de plictisitor... in afara de cei dragi mie care-mi fac ziua mai buna prin simpla lor prezenta, si serialele turcesti pe care le urmaresc ( Binbir gece & Yanik koza), totul e ... nici nu stiu cum e!

...si vorba `ceea: socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. asa ca am renuntat la planuri si mi-am propus sa scot cativa prieteni la un restaurant cu specific japonez. i hope you guys had a good time there!

P.S: 'sunt cu un an mai aproape de eternitate, iar asta ma face sa repun pe primul plan prioritatile vietii'...

si o melodie asa... ca pentru 17 ani! (:

Asculta mai multe audio Muzica

luni, 21 iunie 2010

Fast car.


Asculta mai multe audio Muzica

After a careful listening... tell me how you feel about its lyrics.

Basically I'd say this song is about how life is a fragile thing and we should slow down and live life for what it is and not take it for granted.
Also, for anyone who has lost someone dear to a fast car- this beautiful song cuts so deep... ):

[May God keep that inspiration in you Wyclef!

vineri, 18 iunie 2010

Hayal gücü ile beni besler...

Cel mai frumos este sa vorbesti despre dragoste cand nu ti-ai oferit jumatete din inima.
De fapt, atunci e cel mai simplu... Poti visa. Imaginatia ta este lipsita de limite.
Si visez... visez la un print pe care cu GREU il voi gasi in zilele noastre.
Nu cer mai mult decat pot oferi si nici nu vreau sa mi se ceara mai mult decat pot da.
I'm not the girl next door. Accepta-ma pentru ce sunt!

--

Da... trebuia sa ma astept la asta.
Nu sunt eu cea care-ti decoreaza visele. Imi pare rau!


Asculta mai multe audio Muzica

joi, 17 iunie 2010

Hold my hand and take me to nowhere!
Once we get there, we'll start dreaming...
And no one will never wake us up!
They already know that we'll start dying if we'll stop dreaming...


Asculta mai multe audio Muzica

duminică, 13 iunie 2010

Bye Bye 10!

era una din zilele acelea caniculare...37 de grade, in care a trebuit sa facem "efortul" de a ne deplasa la liceu pentru a ne fi inmanate premiile. pana sa ajung acolo, am pierdut cam o jumatate de ceas la o florarie din oras. nu sunt balanta, insa a fost atat de greu sa hotarasc ce voi alege. in timp ce florareasa pregatea buchetul dupa "instructiunile" mele, eu stateam si observam fel de fel de comportamente. nu mare mi-a fost mirarea cand langa mine, o ~doamna~ de culoare (no offence!) facea scurte plimbari pe langa lada cu cirese asezata exact langa trecerea de pietoni. privea cu atentie in stanga si in dreapta, dupa care isi arunca mana gratios in acea ladita, agatand "din greseala" cateva cirese, dupa care a traversat. in mintea mea mi-am spus doar ca traim in romania. nu aveam de ce sa ma mir. am crezut ca i-a fost de-ajuns, insa, surpriza! ~doamna~ avea sa se intoarca, de data acesta dandu-mi impresia ca este ceva mai diplomata.dupa intrebarea pe care a adresat-o vanzatoarei, si anume: "Cat este ciresele?", m-am gandit ca i-au placut si ar fi interesata sa cumpere cateva. si cat ma inselasem... cu aceeasi gratie avea sa-si arunce mana pentru a doua oara in ladita fara sa-i pese de privirile celor ce din greseala au zarit-o. vorba `ceea: noi sa fim sanatosi!

premiere bla bla... dupa care am mers cu cativa din fostii si probabil viitori colegi la San Marco. faina atmosfera... n-am ce zice. unul din cele mai bune restaurante din oras. sau cel putin asa consider eu. well, am avut parte de o mica "surpriza" cand chelnerul ne-a adus nota de plata. ne intrebam de ce iese cu ceva lei in plus fata de ce calculasem noi. mai ales ca suntem la economic... ei bine, totul pornise de la o sticla de cola pe care el o trecuse (by mistake or not) in plus in nota. m-am gandit ca la "smecherii" nu ne intrece nimeni. poate ca au adoptat metoda celor din ungaria, austrira ( cea de a introduce bacsisul direct in nota de plata). bravo baieti! va descurcati... n-am ce zice!

ei... si unde vroiam eu totusi sa ajung? la faptul ca unii trec prin "drama" unui nou inceput de mai multe ori. n-o pot numi drama in cazul meu (si in general in cazul oamenilor sociabili), insa, imaginati-va cum este pentru o persoana sa zicem... introvertita, sa schimbe din nou clasa. despre ce este vorba mai exact? pentru cei ce nu stiu, la al nostru "Colegiu European", in clasa a 11-a se fac din nou repartizari pe profiluri de specialitate, respectiv: economie, turism, achizitii si contractari & administratie. in concluzie, nu petrecem cei 4 ani de liceu in aceeasi formula. mi-ar fi placut totusi ca unii sa fi luptat mai mult pentru medie si astfel sa fi picat si in anii ce urmeaza cu ei, insa... n-a fost sa fie. o sa ma multumesc si asa! ca bine ziceau cei de la Queen: friends will be friends! deci, daca intr-adevar am fost atat de buni prieteni, o sa ne intelegem la fel de bine chiar daca vom fi in clase paralele.

P.S: o sa-mi lipseasca profu` de bio. ok... o sa fiu sincera! o sa-mi lipseasca bancurile profului de bio! :]

si ca sa inchei intr-o nota pozitiva ( nu ca n-as fi intr-o buna dispozitie sau ceva...), there's a song for ya guys:

Asculta mai multe audio Muzica

Welcome summer! Welcome holiday!

marți, 8 iunie 2010

Happiness.

"We must laugh before we are happy, for fear of dying without having laughed at all." ( Jean de La Bruyere )


Asculta mai multe audio Diverse


I have always wanted to know what does happiness mean... Searching for answers I found sumfin` which I really liked. Check this out:

Inner happiness is…

Waking up every morning and feeling grateful that to be alive
Having a direction and meaning in your life
Knowing that what you are doing everyday is making a difference, either in your life or in the lives of others
Feeling at peace with yourself and with the world around you.
Feeling joy and bliss without having to rely on external things or circumstances.


Inner happiness is not about…


Having the latest gadgets and toys
Having no worries at all
Lazing around all day watching TV
Having all the money in the world
Being admired and loved by everyone

For me, happiness is just the opposite of SADNESS. That's it.

miercuri, 2 iunie 2010

1.06





Cu degetele murate si genele bine delimitate de apa calda in care zacusem mai bine de 40 de minute, imbrac halatul de baie. Cel colorat e preferatul meu. Deja e mult mai bine. Ies din baie si imi urmaresc varfurile picioarelor pasind pe covorul pufos si portocaliu. Ma asez pe marginea patului fixand sticla de Tedy Play uitata de mult pe biroul plin de chestii care mai de care mai ciudate.
Pe Kanal D a inceput NPM 4. Gabriela Cristea arata foarte bine ( ca de obicei). Sorbeam vorbele ei, cand, deodata, o bucla uda imi incetoseaza privirea. Smart woman. Reclama!
Mut pe VH 1, unde, Alicia Keys canta Empire State of Mind (part II). Grozava melodie. Grozava voce. Tipa da tot ce are mai bun pe scena. Respect!
Apoi, Whitney Huston ma face sa plang cu piesa ei "I will always love you". Si oricum... cui ii pasa? As putea sa mint spunand ca-i apa ce se scurge usor din crestetul capului, prelingandu-se peste frunte si mai apoi in ai mei caprui puppy eyes. Nimeni nu ar sti de fapt ca alea's lacrimi.
Apoi, iau foehnul si il invart aiurea dintr-o parte in cealalta a capului. Ma gandeam la ultima carte citita, care a fost de fapt, o carte recitita: Tess D'urberville. Fantastica!
In mine domnea o sila de zile mari. As fi mancat in continuu ciocolata si as fi vorbit cu J. la telefon ore in sir, pana cand ABDC (Amercica's Best Dance Crew) ar fi inceput. Ma rezeum insa, doar la conversatia cu J. Referitor la ciocolata... cea cu lapte e THE BEST! Si preferata mea este Lindt (Lindt Lindor in spacial). Hey guys, se apropie ziua mea, de aceea am batut un app. :]]
Whateva`... Indepartandu-ma de acest subiect, ajung la jurnalul meu in care o mana magica a scris cu ceva timp in urma. Si inainte sa puna punct (.), a varsat pe acele ganduri o carafa de dragoste. Simt asta de fiecare data cand il deschid... Este pur si simplu... inepuizabila! Iar imi vine sa plang... Dar de data asta ce-as mai putea invoca? Parul aproape s-a uscat si in loc de Whitney Huston, canta Queen. Nevermind!
Ma asez pe scaunul de la birou, in speranta ca ma voi apuca de planul de afaceri de la Antreprenoriala. dar cum P!nk ma privea atat de insistent, nu m-am putut concentra. So, I gave up!
Ma trantesc in gogosica portocalie umpluta cu bilute de zapada artificiala si strang in brate o perna pufoasa de aceeasi culoare. Imi astept ceaiul si zambesc lamaitei din vaza. De parca ea ar putea intelege sau interpreta figura mea.
Intr-o cana de Jacobs, ceaiul soseste. E fierbinte. E pentru prima oara cand nu-mi doresc sa vad cafea in cana asta. Am nevoie de somn. Inspir cat pot de adanc. Mirosul herbal imi ajunge pana la sinusuri. Intentia mea a fost de a-l savura, precum englezii. Era una din zilele acelea gri si ploioase. Poate daca as fi lipit pe geam un poster huge cu London Eye si Buckingham Palace, as fi calatorit macar spiritual pana acolo.
ABDC incepe. These crews are awesome!
ABDC se termina.
Ma bag in pat si imi pun uriasele casti pe urechi. Pornesc MP3-ul. Nu vreau sa ascult Nightwish -> Walking in the air azi. Imi aminteste de... de...
Asa se face ca ajung la melodia 34: Paula Seling & Ovi-> Playing with fire. You guys did a gr8 job at Oslo. Congrats!

---

Si genele, se unesc acum ca intr-un vals lent, suav.
No red lights, no speed limit.
Nevoie de nimeni. Atat.


P.S: La multi ani copii!

Just for entertaining! (:

sâmbătă, 22 mai 2010

Prea banal.

-Stii?...
-Ce?!
-E vorba de tipa aceea cool. C'mon! Trebuie sa ti-o amintesti.

Cea de bani gata care iese seara de seara la Motoare pe TNB cu prietenii ei de cauciuc. Bea mult si consuma droguri. Iese de-acolo pe 11 carari si in loc sa coboare, urca spre Laptaria lui Enache.

Cum metroul era inchis de la ora 11 si ea trebuia sa ajunga tocmai la 1 Mai, cheama un taxi (Eurostil taxi cu tarif unic pe km- 1.39 lei) in care se urca cu o alta prietena bulversata, care, a confundat spatarul scaunului cu o capra mov pe care "a strans-o" de gat, lasandu-l mut de uimire pe sofer.

Si cand cele 2 ajung in sfarsit la capat de linie, scot niste bancnote mototolite pe care i le intind taximetristului. Bietul om... ce animale i-a fost dat sa vada!

Cand intra in casa, tatal ei o intampina cu o faţă adormita si-i spune scarpinandu-se pe burta: "La dracu`! Iar esti beata si drogata... Ce sa-ti mai facem?!! Ne mananci zilele!"

Se uita la el si incepe sa rada dupa care isi continua drumul catre camera ei îmbâcsită, in care peretii nu mai puteau respira din cauza zecilor de postere cu trupe rock. Se intinde in pat si inchide ochii.

Pleaca. Dar niciodata nu e sigura daca se mai intoarce...

E clar ca motto-ul ei este: "Carpe diem!"
Slow down girl... Si maine-i o zi!

-Acum ti-o amintesti?
-Nu!
-Cum asa?
-Ca ea sunt cu sutele... Cum as putea?
- ...

(...fiecare intelege ce vrea!)

joi, 20 mai 2010

Intre vis si realitate

1st of all... thank's God I'm still alive ! ( Se mai intampla si lucruri nasoale. Azi era cat "p'aci" sa fiu banged by a car. D'oh! )

Nu stiu. Am o stare inexplicabila. Vorba reclamei de la 7 Days: Nu ma duc nicaieri, deci merg oriunde. Ajung ici,colo, acolo si acolo…

Trebuia sa "construim" a Mystery story pentru azi... Hmm, quite hard caci eu nu gandesc la comanda.

Asa ca am conceput o alta... are o tenta misterioasa, dar nu-i ceea ce mi s-a cerut de fapt. Anyway...

...Era o noapte ciudata. Un vant racoros sufla si imi patrundea oasele... Mergeam pe Bulevardul viselor si ma uitam in stanga si in dreapta confuza, cand, deodata cineva m-a prins de maini, m-a incatusat si m-a aruncat in neant.

Amortita si speriata am inceput sa strig, dar era in zadar. Nimeni nu ma putea auzi. Am sprijinit golul din stanga mea, dupa care, m-am legat la ochi cu esarfa, m-am intins si usor, usor genele mele s-au luat de mana... Si in acel moment am ajuns intr-un tren. Intotdeauna mi-am dorit sa calatoresc mult si acum, am ajuns in sfarsit intr-o poveste. O poveste extrem de reala. =/

Viata este ca un tren care opreste in diferite statii. Fiecare statie reprezinta un stadiu al vietii noastre si este datoria noastra sa facem aceasta calatorie lunga, placuta si plina de lucruri bune!

Acolo unde am ajuns, am vazut multe lucruri frumoase. Era acel timp cand copiii ieseau zi de zi pe strada si se jucau pititea si tarile; cand vedeau in orice lucru banal ceva inedit; priveau seara de seara luna ca sa-si aminteasca de Sailor Moon; spuneau creepy stories si plecau acasa cu teama ca un strigoi ii urmareste. O avalansa de lucruri specifice varstei,care acum, par povesti istorice (unfortunately)... E total diferit...Calculatorul a inlocuit totul... pana si jocurile cu prastia si cele de badminton.

Cineva a furat tot ce noi reusisem sa cladim. Inca de atunci ma chinui sa dezleg acest mister. Am cautat si m-am framantat timp de 6 ani de zile... Sute de ipoteze si nimic concret. Oare cine a reusit sa fure cel mai pretios "obiect" din trenul cu care am calatorit? Lucrul acela pe care il aveam cu noi in fiecare statie...

Si intr-un final, mult asteptata sclipire a sosit. Infractorul cel nemilos era chiar TIMPUL... Timpul a furat cel mai de pret lucru al fiecaruia: copilaria! Ptuu... bata-l vina!

Atunci am prins aripi si m-am inaltat din acel gol. Am purces catre lumina.
Si brusc, m-am trezit. M-am ridicat.

Mi-am dat seama ca am fost o victima.Victima propriului meu vis. Un vis ce a reflectat de fapt, realitatea.

Cu geaca prafuita si cu acelasi chip nedumerit, am mers pe acelasi Bulevard al viselor fara sa privesc vreo clipa-n urma...

Timpul nu mai are rabdare. Maktub!


Asculta mai multe audio Muzica

marți, 18 mai 2010

I hate this May 18th!--Unlucky 26. :-<
Mood: SAD.
That's it.
(Rest In Peace teacher!)


Asculta mai multe audio Diverse

(Btw.) Happy birthday Keejay! *.*

luni, 17 mai 2010

Musafirul de la miezul noptii.



Se pare că noaptea trecută am avut musafiri. Era o ea. Ceasul arata o oră destul de târzie (1.02 am). Dar fără nicio inhibiţie, îmi bătea insistent, obsesiv în geam. Am încercat să o ignor, dar nu-mi dădea deloc pace. De ieşit, nu am ieşit. De răspuns, nici atât. Nu provoca decât zgomot. M-am uitat puţin cu coada ochiului s-o văd mai bine. Era udă şi avea o sacoşă-n mâna. A băgat mâna şi a scos de acolo un pachet de melancolie… melancolie pe care a suflat-o în jur că pe o păpădie.

M-am întors sictirita-n pat. Mârâia din ce în ce mai tare şi se juca cu un laser cu lumina albă. Atât de puternică, încât, în miez de noapte a reuşit să facă atmosferă în a mea cameră. Aş fi vrut să mă ridic să-i spun să plece. Dar, parcă mi-a citit gândurile, căci, în secunda următoare a bătut şi mai tare-n geam şi a "urlat" cât au ţinut-o plămânii. M-am speriat. Prin mintea mea circulau în acel moment 15000 de gânduri, care mai de care mai sumbre. Aveam o stare lăuntrică apăsătoare. Am dat draperia la o parte şi m-am uitat în gol...

A durat o secundă. Am căutat-o apoi cu privirea. Şi am găsit-o. Am fixat-o vreo 10 minute, după care mi-a spus sfârşită:

"- M-am gândit că poate vrei să scri şi nu ştii despre ce. Iată-mă! Sunt aici pentru tine... Cineva m-a trimis. Cineva care se gandeste la tine si care te vegheaza din umbra. Am urlat în speranţa că mă vei auzi. Ai încercat să mă ignori şi iată, nu ai putut. Ţi-am citit gândurile şi ţi-am provocat mii de stări nu tocmai roz. Şi chiar dacă mă consideri contagioasă, eu ştiu că în adâncul sufletului tău ai un gram de iubire şi pentru mine. Şi ştiu că uneori, aduc şi linişte în sufletul tău. Eu nu mai am putere acum. Mă sting... şi plec pentru o vreme. Dar aş vrea să te întreb... Ştii cine sunt?- "

Eram mută de uimire. Până am apucat să spun "Ăăă...", ea a răspuns în şoaptă:

"-Sunt eu, ploaia! Linişteşte-te acum!" ... şi a plecat înainte să-mi cer scuze pentru lipsa de ospitalitate de care am dat dovadă... şi înainte să-i mulţumesc.

Dar un lucru-i cert: Cineva se gândeşte la tine mereu si gaseste intotdeauna un mod prin care sa-ti transmita acest lucru. De data aceasta, mesagerul a fost ploaia.

Şi eu ştiu că ea a plâns aseară... şi a fost tristă dintr-un motiv pe care nu mulţi îl ştiu. Dar te rog A., opreşte-te! Bring back your smile!

sâmbătă, 15 mai 2010

Super vs. Sub

Oriunde ai merge, este imposibil sa nu dai de cuvantul "super".
S-a infiltrat atat de bine in limbajul fiecarui individ, incat daca nu-l auzi, deja incepi sa crezi ca e ceva in neregula. Totu-i super!
Prajitura e super! Masina e super! Profa de psiho e super! Hotelu-i super! Tricou-i super! 'Guţă'(>:P) e super(NAŞPA, evident)!
Insa antonimul sau, "sub" , nu se bucura de acelasi succes.
Ati auzit vreodata rostindu-se SUB meci, SUB sandwitch, SUB vreme? Nu.
Ciudat huh? De fapt, nowadays, nimic nu ne mai surprinde. I'm outta here... ma duc sa fac niste chestii "super"! xD

luni, 10 mai 2010

Living Darfur


"Sooner or later we must try... Living!"
Un cantec cu un mesaj profund la care merita sa reflectati fiecare dintre voi...

duminică, 9 mai 2010

9 Mai


9 Mai- Ziua Europei.
Deschid TV-ul. Cum era de asteptat, stirile de la ora 6 p.m au ca subiect principal acest eveniment. Din curiozitate, ascult ceea ce au de spus. Honestly, am ramas uimita de simplul fapt ca in loc sa arate celorlalti ca si romanii sunt oameni "entelegenti" si cerebrali, au facut exact contrariul. Si cum credeti ca au reusit o asemenea "performanta"? ... Hop in masina reporterul si cameramanul. Destinatia: o carciuma de la mama naibii, unde oamenii nu prea au acces la informatie, evident. Fiind duminica in sat, era de asteptat ca se mai "fericeau" si tovarasii nitel... Si se apuca respectivii (rep. & cam.) sa puna niste intrebari de-a dreptul stupide: "-Aveti idee ce zi este astazi?", respectiv "-Cum sarbatoriti dvs. Ziua Europei?"
Omul se uita derutat... Cu emotii si o alcoolemie de 1 ‰ in sange iti raspunde: "- Azi e duminica." ; "-La o palinca cu baietii." Ca niste idioti ce sunt mai pun si alte intrebari legate de acelasi subiect, aceluiasi om derutat, incat ajung sa-l bage de tot in ceata si sa-l umileasca intr-un mare fel.
Ei bine, aflati ca asa ne "promovam" noi talentele. Trist, dar adevarat. Constat ca stiu altii sa ne aprecieze mai bine decat o facem noi insine.
Anyway... Pentru mine nu Ziua Europei a contat, ci ziua Clarei. De 9 Mai, 9 ani!
La multi ani puiule! Sa ne traiesti si sa ne dai motive sa fim mandri de tine!
Pupici! *.*

joi, 6 mai 2010

Vreau…

… sa visez! Se poate?

Vreau să călătoresc! Să călătoresc mult... acolo unde nici măcar Făt-Frumos nu a ajuns vreodată. Vreau să merg acolo... peste 7 mari şi 7 ţări. Vreau să ating curcubeul si vreau ca tu să fii comoara de la capătul lui! Si sa-ti spun: “Vino, să pot regăsi drumul spre mine.” Să te iau de mâna şi să zburăm pe un cal alb până în înaltul cerului . Să ne aşezăm pe-un colţ de nor şi să privim în gol. Să avem puterea să mutăm munţii din loc şi să sfidăm toate legile. Să muşcăm din acelaşi măr şi să zâmbim unul altuia în acelaşi timp. Să innotam cu delfinii până pe Insula Maco şi de-acolo spre alte tărâmuri nedescoperite inca.

Să fie primăvară şi mirosul de zarzări înfloriţi să ne îmbete. Să stăm întinşi pe iarbă şi să îmbrăţişăm cerul. Să fii tu Făt-Frumos şi eu Ileana Cosânzeana. Să îmi zdrobeşti tristeţea cu buzduganul tău şi să-mi aduci în a ta desaga sute de kg de fericire. Să mă ţii de mâna şi obrajii mei să se aprindă de emoţie. Să ne “ude” razele soarelui şi toate acele picături să se transforme în roiuri de fluturi care să ne învăluie.

Şi atunci când va veni vremea să ne întoarcem, să nu ne pese de nimeni şi de nimic.
Să “ştiu că am trăit pentru că am simţit.” Atât.
Am visat. Multumesc!

miercuri, 5 mai 2010

Simple life.

"Fericire e cerul senin,
intr-o zi in care ai hotarat
sa alergi pe camp..."


De ce ne framânta atâtea lucruri? Ne punem o avalansa de întrebari si nu reusim sa gasim nici macar un raspuns. Niciodata.
Si daca viata nu ar fi atât de haină, oamenii ar fi fost fericiti! Foarte fericiti! Daca.


Ne spalam tristetea într-un ocean de bucurii, sadim flori în jurul inimii, ne jucam cu focul si nici macar nu ne ardem, ne jucam cu apa si nici macar nu ne udam. Nici macar.


Cum ar fi fost lumea daca fiecare om ar fi alergat pe dealuri, liber, neîngradit de problemele cotidiene? Cum ar fi fost daca am fi stat pe malul marii si am fi privit asfintitul înecati de culoare? Daca am fi mâzgalit pereti "te iubesc!" si nici macar nu am sti de ce !? Stim doar ca asta simtim!

Dar nu e asa! Niciodata. Ne întoarcem in acelasi loc gri. Aceeasi monotonie. Mereu.
Chipul nostru hasurat... Atâta tristete. Si e atât de greu sa o ascundem! Am uitat de lucrurile simple... suntem sedati, setati! Deconectati.

Vrem o lume a noastra. O lume colorata; cu printi si printese... o lume cu multe feţe vesele, cu mii de pasari colorate si magnolii înflorite. Haideti sa fim fericiti! Macar pentru o zi. Si cine a spus ca fericirea nu exista? Ei bine, exista! Si fiecare o vede în felul sau... felul meu nu este si felul tau, iar felul tau nu este si al meu.

Dostoievski spunea: "Fericirea... un episod trecator în marea drama a durerii.". Inteligent citat. Si nu cred ca sunt singura care se regaseste în el. De ce ne e frica sa reconoastem? Teama.

~Si acolo sus, e cineva care îmi lipseste atât de mult! Si totul devine si mai greu cand optimismul, devotamentul si dragostea ei pentru copii il regasesti si in alt profesor. Singurul lucru care m-ar face fericita ar fi sa ma gândesc la zâmbetul de pe chipul ei. Un zâmbet inepuizabil si molipsitor. Doar asta-mi mai da putere
acum, când totul se prabuseste in jurul meu.~
Multumesc! Multumesc mult! Atât.


luni, 3 mai 2010

Scrisoare catre Fat-Frumos

"Si trece trenul copilariei si nu se opreste decat la vamile cerului."


"Nimeni nu mai vrea sa lupte, Fat-Frumos
Oamenii n`au timp sa fie viteji
Unii spun ca viata e o lupta dar foarte rar aud pe cineva care sa fie sigur ca a castigat sau a pierdut"



Cat de infricosatoare si fara sens este realitatea...
Ar trebui sa ne dea de gandit mesajul lui Tudor!



joi, 29 aprilie 2010

Joi.

Viata-i frumoasa la John cand ai prieteni precum ai mei; cand gustati aceleasi glume si ascultati aceeasi muzica!
Viata-i frumoasa la John:
- cand profa de fizica e pe punctul de a pune 2 tuturor celor din clasa pentru ca nu au stiut ca impedanta se noteaza cu Z ;
-cand profa de psiho ne prezinta cateva idei pe care sa le folosim in realizarea unei povesti misterioase ;
-cand iti rezervi o pauza pentru a merge in 'gang', dupa care te intorci cat poti de repede pentru ca stii ca ai lucrare la engleza!
Deja e 12 si te pregatesti sa mergi la "John's restaurant" sa iei pranzul... Acolo constati ca Andu a platit cei 8 lei degeaba ( pentru ca nu a mancat decat salata de fructe). Dar eu si Alex nu ne suparam... extra food for free! xD Ne intoarcem la ora de romana, unde profa ne-a adus "mult asteptatele" lucrari... Am luat 9. Pretty good I guess. Vorbim putin despre "Pui de gai" (de Tudor Arghezi), poezie care, in a mea viziune este fara logica.
S-a sunat!
Si uite-asa a mai trecut o zi de joi... o zi ca oricare alta daca ma raportez la scoala!
Dar, totodata, o zi groaznica, daca ma gandesc ca au trecut deja 7 saptamani since... nevermind! :(

John ne asteapta si maine... ne-a pregatit o lucrare de zile mari la biologie. Robotelul Diana purcede catre lumea lui Blidarescu! Apas butonul and... here we go again: "Respiratia este procesul prin care organismele mobilizeaza energia stocata in subst. organice in vederea... bla bla bla."

marți, 27 aprilie 2010

27 Aprilie '10.




7.00 -Wake up!
7.30 - Ma indrept cu pasi marunti catre statia 'John'... cu peron pe partea stanga. Soarele (care s-a cam lasat asteptat anul acesta) ma ia in brate si-mi zambeste larg. Imi asez cu grija ochelarii cei noi. Si, pierduta in a mea lume, mi-am adus aminte de faimoasa placinta sarbeasca pe care Nuti urma sa ne-o pregateasca, iar Julia sa o aduca azi, Tuesday 27. O asteptam de atata timp...
Asa ca mi-am mutat statia catre Mitropolie. Le-am zarit! Joo, Julia & Andreea stateau cuminti pe bancuta din spatiul amenajat prichindeilor. Pe banca de vis-a-vis erau Iza & Karina. Odata cu sosirea mea, s-a instalat si buna-dispozitia. Dupa un HUG (>:D<) pe care il meritau, ma alatur lor si procesul de savurare incepe! Era atat de frumos, incat am uitat si de matematica si de probleme...
Tot ce vedeam in fata ochilor era sticla Andreei de Cola si toate acele carusele. Nu m-am putut abtine.. Copilul din mine a izbucnit. Le-am "testat" pe fiecare in parte, pana cand i-am zarit pe cei 4 gardieni, care in ciuda faptului ca erau impunatori din punct de vedere fizic, au avut un suflet mare si ne-au lasat sa ne bucuram in continuare de ceea ce acea "bucatica de rai" avea de oferit. (Multumim!)
Se pare ca problema lor era Iza, care "dormea" pe banca! C'mon guys, try to understand her! Dupa o petrecere de 2 nopti si 3 zile si voi ati fi fost la fel... (:
Uhm... este deja ora 9 a.m. 'John' ne asteapta.


Asculta mai multe audio Muzica

luni, 19 aprilie 2010

Atat.

"Fericirea are o poveste care nu este povestea obişnuită; ea este confuzia memoriei cu uitarea: amintiri ale unor episoade atât de dense încât sunt şterse de însăşi perfecţiunea lor, încremenite într-o estompare veşnică..." (Pascal Bruckner)
Ca sa atingi fericirea nu este nevoie decat de vointa...
O persoana draga mie, mi-a spus odata:
-Sa fii mereu optimista!;
-Sa nu uiti ca a fi copil inseamna a avea cel mai de pret dar: inocenta, libertate, bucurie;
-Sa inveti sa pretuiesti tot ce ai si ceea ce ti se ofera;
-Sa fii tu insati pentru ca esti speciala asa cum esti!
Am citit aceste sfaturi de la cap la coada si de la coada la cap de 100 de ori.
Abia acum realizez cata dreptate a avut! Multumesc Adinei!
I feel special! Vorba aceea: “Orice şut în fund e un pas înainte.” Toate intamplarile acestea care din pacate au reusit sa ma doboare, incep acum sa se aseze la locul lor... Simt cum usor, usor, optimismul isi reia locul pe care il ocupa odata in dracusorul asta cu chip angelic (me)!
Sunt constienta ca niciodata nu va mai fi la fel.

Mancatori de... viata!

Imi rapiti timpul!
Mancatori de amintiri!
Sunteti nesatui...
Va hraniti cu bucuriile altora...
O sa aflati intr-o zi ca nu-i totul numai milk & toast & honey!
Si atunci va fi timpul meu sa rad
si sa ma hranesc din suferinta voastra.

Mancatori de vise!
Imi curgeti prin vene
otravindu-ma lent pana la disparitie.
Timpul se risipeste cu repeziciune...
Ma prefac ca nu vad.
Nu stiu de unde vin
si incotro ma indrept.
Stiu doar ca eu nu-mi inving adversarii,
Eu le zdrobesc dorinta de a trai!

Pregatiti-va de razboi!


Asculta mai multe audio Muzica

sâmbătă, 17 aprilie 2010

Everybody hurts sometimes...


Simt nevoia sa-ti spun ceva... mi-ai fost alaturi intotdeauna. Si stii bine cat ne-am chinuit reciproc... Am avut destul timp sa-ti invat viclesugurile!
Am incercat sa te inchid acolo. Sa fur cheia si sa fug departe... poate undeva la mare, unde talpile mele fine sa sarute nisipul fierbinte... acolo unde cerul se contopeste cu marea.
Doamne! ... esti atat de mic si totusi atat de aspru! Cat de meticulos iti ascuti sagetile... cu cata sete tintesti spre mine... De un an ma tot urmaresti. Iti place sa ma torturezi... sa vezi lacrimi insangerate siroind pe obrazul meu. Simti vreo satisfactie, ... ai vreun tel? Renunta! Nu am sa te mai provoc. Stiu ca oricum voi pierde in fata ta.
Trag aer in piept. Ma avant "in iertari dureroase si ma apropi de capat de drum..."
Pastreaza tu totul! Iti cedez si bucuriile si tristetile. Ne vom revedea candva...
Voi, prieteni, nu fiti tristi! Ma retrag pentru un timp. Asteptati-ma! O sa apar de dupa cortina intr-o zi! ...

Asculta mai multe audio Muzica

vineri, 16 aprilie 2010

Trec zile...


"Mai departe de moarte, mai departe de viaţă,
mai departe de dragoste, mai departe de mine,
mai departe de noi,
mai departe de cei care-am fost,
de cei care-am fi putut deveni.
Şi cursa continuă."

(Octavian Paler)


   E o banalitate sa cunosti numele unei persoane, dar e ceva inedit sa cunosti o persoana. E o banalitate sa te uiti in ochii ei si sa minti, dar e ceva inedit sa o privesti in ochi si sa-i spui ce simti cu adevarat.
   Lucrurile simple sunt cele mai frumoase, insa natura umana nu se ghideaza dupa acest principiu. E atat de usor sa pui niste cuvinte pe hartie, dar e atat de greu sa-ti asterni sentimentele...
   Eu sunt Diana! Am doar 16 ani si o poveste de viata frumoasa. Am avut norocul de a ma naste in Romania, care, haideti sa recunoastem, este o tara cu potential. Am avut norocul de a avea o familie open-minded, de a urma o scoala care a oferit multe elevilor sai si niste prieteni minunati!
  Sunt acea tipa care canta tot timpul; acea tipa care isi imparte sandwitchul cu colegii; acea tipa careia ii plac la nebunie calatoriile; acea tipa care-si iubeste familia; care te ajuta sa rezolvi tema la Engleza; care te face mereu sa razi, desi ea este broken inside; cea care viseaza cu ochii deschisi la cai verzi pe pereti, la Fat Frumos care o sa ajunga intr-o buna zi si la castelul ei, calare pe saua unui Audi; sunt acea tipa care iubeste frumosul; acea tipa care mananca pizza si bea Coke de cate ori are ocazia.
   Si mai presus de toate, sunt un copil!
   Imi place sa-i fac pe ceilalti sa vada "la vie en rose" si credeti-ma, e foarte dificil sa faci acest lucru, cand nici macar tu nu crezi ce spui. Merg pe principiul "Traieste fiecare zi ca si cum ar fi ultima.". Sunt increzatoare si traiesc din plin fiecare moment. Prefer sa fac bungee jumping decat sastau la TV o zi intreaga.
   Ca orice om, am momente cand ma panichez, cand cu greu imi controlez emotiile... si, desi simt nevoia sa ma descarc, am totusi o retinere.
   Imi plac culorile, jocurile... imi plac Peter Pan si Cinderella. Imi plac farsele si clar, iubesc sa rad! Iubesc lucruri elementare!
   Se spune ca rasul ingrasa, dar in acelasi timp anuleaza stresul, intareste sistemul imunitar, opreste imbatranirea, tonofica muschii. Cu riscul de a face riduri, o sa rad cu gura pana la urechi. Chiar daca rasul "ingrasa", nu am de gand sa-mi stric buna dispozitie pentru atata lucru. So, SMILE guys! (:
   Totul a parut p!nk pana aici, right? Dar ceea ce voi nu stiti este ca eu am o oglinda speciala, care pe langa faptul ca reflecta o tipa de 1.62m, satena, cu ochi caprui, are puterea de a vedea si dincolo de aspectul meu exterior.
    Stiti?! Ieri cand am ajuns acasa am tras cu coada ochiului intr-o frantura de oglinda. M-am cutremurat. Am simtit o mana pe umarul meu si un sovait. Ma indemna sa fac o calatorie. Am suspinat adanc... Copil naiv ce sunt! ... Am pasit in acea lume cu entuziasm si cu teama in acelasi timp. Cu fiecare pas pe care in faceam, entuziasmul meu pierea usor, usor... Nu v-ati imaginat niciodata o piatra goala pe dinauntru, adevarat? This is me!
   In spate, in loc de clasicul rucsac cu haine, aparat de fotografiat etc. , purtam un bagaj emotional consistent. In ultimul an parca totul a mers pe dos. Cei care ma cunosc, pot confirma spusele mele... Sunt o tipa care nu accepta pe oricine in viata sa, dar exista o persoana care a trecut de aceste bariere mult mai repede decat m-as fi asteptat vreodata. Adina Barbu! ... cea  mai vesela, deschisa, implicata si prietenoasa persoana! Un copil intre copii...Adina a fost... a fost cea mai frumoasa poveste din viata celor ce-au cunoscut-o. De ce s-a terminat? Credeam ca va fi o poveste nemuritoare... si cat de rau m-am inselat! Refuz sa gandesc ca nu mai este. O vad in fiecare secunda. Doamne... cata INCOMPETENTA pe strazile din Romania... :( NU!!! In ce univers paralel traim? Ce Dumnezeu ar face asa ceva?
    Mi-e greu sa privesc... Sa va impartasesc ce am reusit sa vad in acest timp in ea. O persoana atat de simpla si totusi atat de comlexa... O prezenta atat de placuta cu un zambet care pur si simplu nu putea trece neobservat. De fiecare data reusea sa aduca bucurie pe chipurile tuturor... Din repertoriul sau lipseau cu desavarsire cuvintele : "plictiseala", "tristete" ... Optimismul ei era molipsitor. Imi amintesc cu drag fiecare ora de engleza. Era IMPOSIBIL sa nu-ti placa! A fost cu adevarat o persoana care a scos la lumina fiecare particica din noi. Ne-a invatat ca nu exista "nu pot"... Ca in loc sa ne lamentam, mai bine am incerca sa traim fiecare moment frumos pe care viata ni-l ofera ca sa avem ce povesti peste ani... cand ne vom intalni. 
   Traia intr-un taram al povestilor, unde Fat Frumos reprezenta un element primordial ; regele si regina ii erau cei mai buni prieteni ; zmeii nu existau ...
   Era idolul meu... am invatat de la ea atat de multe lucruri intr-un timp atat de scurt ; lucruri care mi s-au intiparit... si la care am sa apelez de fiecare data cand o sa am vreo nelamurire/ problema etc. Cheia acestui seif este bine pazita... 
   Stii? Mi-as dori sa pot zbura spre Rai... macar pentru o zi. Aveam atat de multe lucruri sa-i povestesc... Mi-a lasat un gol in suflet. Poate cel mai mare de pana acum.
  E inspaimantator cat de repede trece tipul. Devine o obsesie... mai rea decat picatura chinezeasca. Ma simt neputincioasa in fata timpului... incatusata. Simt plumbul in picioare. Este ca un cosmar in care vrei sa tipi si nu ai suficienta forta... un cosmar fara sfarsit...
 
La fiecare eveniment pe care Adina imi dadea sansa sa-l prezint (--Special English Evening for example--), obisnuiam sa inchei cu fraza: "All good things come to an end!" Poate este adevarat, insa ce rost mai au acele lucruri bune, daca nu le traiesti alaturi de cei dragi?... 0 effect!...
  Ce calatoie! E greu sa rezisti psihic unui astfel de lucru. "-Da-mi drumul!", am strigat sfarsita... Mana s-a desprins usor, dandu-mi senzatia ca un drum lung ma asteapta.
Am iesit confuza din acea "poveste".
   Stau acum intinsa, cu castile pe urechi, ascultand P!nk-Who knew. Privesc fix in tavan. Off... iar am cazut in butoiul cu melancolie. Sunt doar eu... eu si gandurile mele!
Ma simt ca o marioneta in mainile destinului...
   E deja ora 2 a.m. Plec in lumea viselor. Ma intalnesc acolo cu prietenii mei... 
  --Sa ai un somn linistit Diana! Pregateste-te sa-ti schimbi masca. Maine e o noua zi. Nu trebuie sa lasi la vedere latura ta vulnerabila!--
    Eh... si cu asta am incheiat, deocamdata. Oricum nu poti rezuma ceea ce esti in cateva randuri... aiurea... o sa ne cunoastem cu totii candva...

Asculta mai multe audio Muzica