Trec zile...

"Mai departe de moarte, mai departe de viaţă,
mai departe de dragoste, mai departe de mine,
mai departe de noi,
mai departe de cei care-am fost,
de cei care-am fi putut deveni.
Şi cursa continuă."

(Octavian Paler)

   E o banalitate sa cunosti numele unei persoane, dar e ceva inedit sa cunosti o persoana. E o banalitate sa te uiti in ochii ei si sa minti, dar e ceva inedit sa o privesti in ochi si sa-i spui ce simti cu adevarat.
   Lucrurile simple sunt cele mai frumoase, insa natura umana nu se ghideaza dupa acest principiu. E atat de usor sa pui niste cuvinte pe hartie, dar e atat de greu sa-ti asterni sentimentele...
   Eu sunt Diana! Am doar 16 ani si o poveste de viata frumoasa. Am avut norocul de a ma naste in Romania, care, haideti sa recunoastem, este o tara cu potential. Am avut norocul de a avea o familie open-minded, de a urma o scoala care a oferit multe elevilor sai si niste prieteni minunati!
  Sunt acea tipa care canta tot timpul; acea tipa care isi imparte sandwitchul cu colegii; acea tipa careia ii plac la nebunie calatoriile; acea tipa care-si iubeste familia; care te ajuta sa rezolvi tema la Engleza; care te face mereu sa razi, desi ea este broken inside; cea care viseaza cu ochii deschisi la cai verzi pe pereti, la Fat Frumos care o sa ajunga intr-o buna zi si la castelul ei, calare pe saua unui Audi; sunt acea tipa care iubeste frumosul; acea tipa care mananca pizza si bea Coke de cate ori are ocazia.
   Si mai presus de toate, sunt un copil!
   Imi place sa-i fac pe ceilalti sa vada "la vie en rose" si credeti-ma, e foarte dificil sa faci acest lucru, cand nici macar tu nu crezi ce spui. Merg pe principiul "Traieste fiecare zi ca si cum ar fi ultima.". Sunt increzatoare si traiesc din plin fiecare moment. Prefer sa fac bungee jumping decat sastau la TV o zi intreaga.
   Ca orice om, am momente cand ma panichez, cand cu greu imi controlez emotiile... si, desi simt nevoia sa ma descarc, am totusi o retinere.
   Imi plac culorile, jocurile... imi plac Peter Pan si Cinderella. Imi plac farsele si clar, iubesc sa rad! Iubesc lucruri elementare!
   Se spune ca rasul ingrasa, dar in acelasi timp anuleaza stresul, intareste sistemul imunitar, opreste imbatranirea, tonofica muschii. Cu riscul de a face riduri, o sa rad cu gura pana la urechi. Chiar daca rasul "ingrasa", nu am de gand sa-mi stric buna dispozitie pentru atata lucru. So, SMILE guys! (:
   Totul a parut p!nk pana aici, right? Dar ceea ce voi nu stiti este ca eu am o oglinda speciala, care pe langa faptul ca reflecta o tipa de 1.62m, satena, cu ochi caprui, are puterea de a vedea si dincolo de aspectul meu exterior.
    Stiti?! Ieri cand am ajuns acasa am tras cu coada ochiului intr-o frantura de oglinda. M-am cutremurat. Am simtit o mana pe umarul meu si un sovait. Ma indemna sa fac o calatorie. Am suspinat adanc... Copil naiv ce sunt! ... Am pasit in acea lume cu entuziasm si cu teama in acelasi timp. Cu fiecare pas pe care in faceam, entuziasmul meu pierea usor, usor... Nu v-ati imaginat niciodata o piatra goala pe dinauntru, adevarat? This is me!
   In spate, in loc de clasicul rucsac cu haine, aparat de fotografiat etc. , purtam un bagaj emotional consistent. In ultimul an parca totul a mers pe dos. Cei care ma cunosc, pot confirma spusele mele... Sunt o tipa care nu accepta pe oricine in viata sa, dar exista o persoana care a trecut de aceste bariere mult mai repede decat m-as fi asteptat vreodata. Adina Barbu! ... cea  mai vesela, deschisa, implicata si prietenoasa persoana! Un copil intre copii...Adina a fost... a fost cea mai frumoasa poveste din viata celor ce-au cunoscut-o. De ce s-a terminat? Credeam ca va fi o poveste nemuritoare... si cat de rau m-am inselat! Refuz sa gandesc ca nu mai este. O vad in fiecare secunda. Doamne... cata INCOMPETENTA pe strazile din Romania... :( NU!!! In ce univers paralel traim? Ce Dumnezeu ar face asa ceva?

    Mi-e greu sa privesc... Sa va impartasesc ce am reusit sa vad in acest timp in ea. O persoana atat de simpla si totusi atat de comlexa... O prezenta atat de placuta cu un zambet care pur si simplu nu putea trece neobservat. De fiecare data reusea sa aduca bucurie pe chipurile tuturor... Din repertoriul sau lipseau cu desavarsire cuvintele : "plictiseala", "tristete" ... Optimismul ei era molipsitor. Imi amintesc cu drag fiecare ora de engleza. Era IMPOSIBIL sa nu-ti placa! A fost cu adevarat o persoana care a scos la lumina fiecare particica din noi. Ne-a invatat ca nu exista "nu pot"... Ca in loc sa ne lamentam, mai bine am incerca sa traim fiecare moment frumos pe care viata ni-l ofera ca sa avem ce povesti peste ani... cand ne vom intalni. 
   Traia intr-un taram al povestilor, unde Fat Frumos reprezenta un element primordial ; regele si regina ii erau cei mai buni prieteni ; zmeii nu existau ...
   Era idolul meu... am invatat de la ea atat de multe lucruri intr-un timp atat de scurt ; lucruri care mi s-au intiparit... si la care am sa apelez de fiecare data cand o sa am vreo nelamurire/ problema etc. Cheia acestui seif este bine pazita... 
   Stii? Mi-as dori sa pot zbura spre Rai... macar pentru o zi. Aveam atat de multe lucruri sa-i povestesc... Mi-a lasat un gol in suflet. Poate cel mai mare de pana acum.
  E inspaimantator cat de repede trece tipul. Devine o obsesie... mai rea decat picatura chinezeasca. Ma simt neputincioasa in fata timpului... incatusata. Simt plumbul in picioare. Este ca un cosmar in care vrei sa tipi si nu ai suficienta forta... un cosmar fara sfarsit...
 
La fiecare eveniment pe care Adina imi dadea sansa sa-l prezint (--Special English Evening for example--), obisnuiam sa inchei cu fraza: "All good things come to an end!" Poate este adevarat, insa ce rost mai au acele lucruri bune, daca nu le traiesti alaturi de cei dragi?... 0 effect!...
  Ce calatoie! E greu sa rezisti psihic unui astfel de lucru. "-Da-mi drumul!", am strigat sfarsita... Mana s-a desprins usor, dandu-mi senzatia ca un drum lung ma asteapta.
Am iesit confuza din acea "poveste".

   Stau acum intinsa, cu castile pe urechi, ascultand P!nk-Who knew. Privesc fix in tavan. Off... iar am cazut in butoiul cu melancolie. Sunt doar eu... eu si gandurile mele!
Ma simt ca o marioneta in mainile destinului...
   E deja ora 2 a.m. Plec in lumea viselor. Ma intalnesc acolo cu prietenii mei... 
  --Sa ai un somn linistit Diana! Pregateste-te sa-ti schimbi masca. Maine e o noua zi. Nu trebuie sa lasi la vedere latura ta vulnerabila!--
    Eh... si cu asta am incheiat, deocamdata. Oricum nu poti rezuma ceea ce esti in cateva randuri... aiurea... o sa ne cunoastem cu totii candva...

Asculta mai multe audio Muzica