I hate this May 18th!--Unlucky 26. :-<
Mood: SAD.
That's it.
(Rest In Peace teacher!)
Asculta mai multe audio Diverse
(Btw.) Happy birthday Keejay! *.*
marți, 18 mai 2010
luni, 17 mai 2010
Musafirul de la miezul noptii.
Se pare că noaptea trecută am avut musafiri. Era o ea. Ceasul arata o oră destul de târzie (1.02 am). Dar fără nicio inhibiţie, îmi bătea insistent, obsesiv în geam. Am încercat să o ignor, dar nu-mi dădea deloc pace. De ieşit, nu am ieşit. De răspuns, nici atât. Nu provoca decât zgomot. M-am uitat puţin cu coada ochiului s-o văd mai bine. Era udă şi avea o sacoşă-n mâna. A băgat mâna şi a scos de acolo un pachet de melancolie… melancolie pe care a suflat-o în jur că pe o păpădie.
M-am întors sictirita-n pat. Mârâia din ce în ce mai tare şi se juca cu un laser cu lumina albă. Atât de puternică, încât, în miez de noapte a reuşit să facă atmosferă în a mea cameră. Aş fi vrut să mă ridic să-i spun să plece. Dar, parcă mi-a citit gândurile, căci, în secunda următoare a bătut şi mai tare-n geam şi a "urlat" cât au ţinut-o plămânii. M-am speriat. Prin mintea mea circulau în acel moment 15000 de gânduri, care mai de care mai sumbre. Aveam o stare lăuntrică apăsătoare. Am dat draperia la o parte şi m-am uitat în gol...
A durat o secundă. Am căutat-o apoi cu privirea. Şi am găsit-o. Am fixat-o vreo 10 minute, după care mi-a spus sfârşită:
"- M-am gândit că poate vrei să scri şi nu ştii despre ce. Iată-mă! Sunt aici pentru tine... Cineva m-a trimis. Cineva care se gandeste la tine si care te vegheaza din umbra. Am urlat în speranţa că mă vei auzi. Ai încercat să mă ignori şi iată, nu ai putut. Ţi-am citit gândurile şi ţi-am provocat mii de stări nu tocmai roz. Şi chiar dacă mă consideri contagioasă, eu ştiu că în adâncul sufletului tău ai un gram de iubire şi pentru mine. Şi ştiu că uneori, aduc şi linişte în sufletul tău. Eu nu mai am putere acum. Mă sting... şi plec pentru o vreme. Dar aş vrea să te întreb... Ştii cine sunt?- "
Eram mută de uimire. Până am apucat să spun "Ăăă...", ea a răspuns în şoaptă:
"-Sunt eu, ploaia! Linişteşte-te acum!" ... şi a plecat înainte să-mi cer scuze pentru lipsa de ospitalitate de care am dat dovadă... şi înainte să-i mulţumesc.
Dar un lucru-i cert: Cineva se gândeşte la tine mereu si gaseste intotdeauna un mod prin care sa-ti transmita acest lucru. De data aceasta, mesagerul a fost ploaia.
Şi eu ştiu că ea a plâns aseară... şi a fost tristă dintr-un motiv pe care nu mulţi îl ştiu. Dar te rog A., opreşte-te! Bring back your smile!
sâmbătă, 15 mai 2010
Super vs. Sub
Oriunde ai merge, este imposibil sa nu dai de cuvantul "super".
S-a infiltrat atat de bine in limbajul fiecarui individ, incat daca nu-l auzi, deja incepi sa crezi ca e ceva in neregula. Totu-i super!
Prajitura e super! Masina e super! Profa de psiho e super! Hotelu-i super! Tricou-i super! 'Guţă'(>:P) e super(NAŞPA, evident)!
Insa antonimul sau, "sub" , nu se bucura de acelasi succes.
Ati auzit vreodata rostindu-se SUB meci, SUB sandwitch, SUB vreme? Nu.
Ciudat huh? De fapt, nowadays, nimic nu ne mai surprinde. I'm outta here... ma duc sa fac niste chestii "super"! xD
S-a infiltrat atat de bine in limbajul fiecarui individ, incat daca nu-l auzi, deja incepi sa crezi ca e ceva in neregula. Totu-i super!
Prajitura e super! Masina e super! Profa de psiho e super! Hotelu-i super! Tricou-i super! 'Guţă'(>:P) e super(NAŞPA, evident)!
Insa antonimul sau, "sub" , nu se bucura de acelasi succes.
Ati auzit vreodata rostindu-se SUB meci, SUB sandwitch, SUB vreme? Nu.
Ciudat huh? De fapt, nowadays, nimic nu ne mai surprinde. I'm outta here... ma duc sa fac niste chestii "super"! xD
luni, 10 mai 2010
Living Darfur
"Sooner or later we must try... Living!"
Un cantec cu un mesaj profund la care merita sa reflectati fiecare dintre voi...
duminică, 9 mai 2010
9 Mai

9 Mai- Ziua Europei.
Deschid TV-ul. Cum era de asteptat, stirile de la ora 6 p.m au ca subiect principal acest eveniment. Din curiozitate, ascult ceea ce au de spus. Honestly, am ramas uimita de simplul fapt ca in loc sa arate celorlalti ca si romanii sunt oameni "entelegenti" si cerebrali, au facut exact contrariul. Si cum credeti ca au reusit o asemenea "performanta"? ... Hop in masina reporterul si cameramanul. Destinatia: o carciuma de la mama naibii, unde oamenii nu prea au acces la informatie, evident. Fiind duminica in sat, era de asteptat ca se mai "fericeau" si tovarasii nitel... Si se apuca respectivii (rep. & cam.) sa puna niste intrebari de-a dreptul stupide: "-Aveti idee ce zi este astazi?", respectiv "-Cum sarbatoriti dvs. Ziua Europei?"
Omul se uita derutat... Cu emotii si o alcoolemie de 1 ‰ in sange iti raspunde: "- Azi e duminica." ; "-La o palinca cu baietii." Ca niste idioti ce sunt mai pun si alte intrebari legate de acelasi subiect, aceluiasi om derutat, incat ajung sa-l bage de tot in ceata si sa-l umileasca intr-un mare fel.
Ei bine, aflati ca asa ne "promovam" noi talentele. Trist, dar adevarat. Constat ca stiu altii sa ne aprecieze mai bine decat o facem noi insine.
Anyway... Pentru mine nu Ziua Europei a contat, ci ziua Clarei. De 9 Mai, 9 ani!
La multi ani puiule! Sa ne traiesti si sa ne dai motive sa fim mandri de tine!
Pupici! *.*
joi, 6 mai 2010
Vreau…
… sa visez! Se poate?
Vreau să călătoresc! Să călătoresc mult... acolo unde nici măcar Făt-Frumos nu a ajuns vreodată. Vreau să merg acolo... peste 7 mari şi 7 ţări. Vreau să ating curcubeul si vreau ca tu să fii comoara de la capătul lui! Si sa-ti spun: “Vino, să pot regăsi drumul spre mine.” Să te iau de mâna şi să zburăm pe un cal alb până în înaltul cerului . Să ne aşezăm pe-un colţ de nor şi să privim în gol. Să avem puterea să mutăm munţii din loc şi să sfidăm toate legile. Să muşcăm din acelaşi măr şi să zâmbim unul altuia în acelaşi timp. Să innotam cu delfinii până pe Insula Maco şi de-acolo spre alte tărâmuri nedescoperite inca.
Să fie primăvară şi mirosul de zarzări înfloriţi să ne îmbete. Să stăm întinşi pe iarbă şi să îmbrăţişăm cerul. Să fii tu Făt-Frumos şi eu Ileana Cosânzeana. Să îmi zdrobeşti tristeţea cu buzduganul tău şi să-mi aduci în a ta desaga sute de kg de fericire. Să mă ţii de mâna şi obrajii mei să se aprindă de emoţie. Să ne “ude” razele soarelui şi toate acele picături să se transforme în roiuri de fluturi care să ne învăluie.
Şi atunci când va veni vremea să ne întoarcem, să nu ne pese de nimeni şi de nimic.
Să “ştiu că am trăit pentru că am simţit.” Atât.
Am visat. Multumesc!
Vreau să călătoresc! Să călătoresc mult... acolo unde nici măcar Făt-Frumos nu a ajuns vreodată. Vreau să merg acolo... peste 7 mari şi 7 ţări. Vreau să ating curcubeul si vreau ca tu să fii comoara de la capătul lui! Si sa-ti spun: “Vino, să pot regăsi drumul spre mine.” Să te iau de mâna şi să zburăm pe un cal alb până în înaltul cerului . Să ne aşezăm pe-un colţ de nor şi să privim în gol. Să avem puterea să mutăm munţii din loc şi să sfidăm toate legile. Să muşcăm din acelaşi măr şi să zâmbim unul altuia în acelaşi timp. Să innotam cu delfinii până pe Insula Maco şi de-acolo spre alte tărâmuri nedescoperite inca.
Să fie primăvară şi mirosul de zarzări înfloriţi să ne îmbete. Să stăm întinşi pe iarbă şi să îmbrăţişăm cerul. Să fii tu Făt-Frumos şi eu Ileana Cosânzeana. Să îmi zdrobeşti tristeţea cu buzduganul tău şi să-mi aduci în a ta desaga sute de kg de fericire. Să mă ţii de mâna şi obrajii mei să se aprindă de emoţie. Să ne “ude” razele soarelui şi toate acele picături să se transforme în roiuri de fluturi care să ne învăluie.
Şi atunci când va veni vremea să ne întoarcem, să nu ne pese de nimeni şi de nimic.
Să “ştiu că am trăit pentru că am simţit.” Atât.
Am visat. Multumesc!
miercuri, 5 mai 2010
Simple life.
"Fericire e cerul senin,
intr-o zi in care ai hotarat
sa alergi pe camp..."
De ce ne framânta atâtea lucruri? Ne punem o avalansa de întrebari si nu reusim sa gasim nici macar un raspuns. Niciodata.
Si daca viata nu ar fi atât de haină, oamenii ar fi fost fericiti! Foarte fericiti! Daca.
Ne spalam tristetea într-un ocean de bucurii, sadim flori în jurul inimii, ne jucam cu focul si nici macar nu ne ardem, ne jucam cu apa si nici macar nu ne udam. Nici macar.
Cum ar fi fost lumea daca fiecare om ar fi alergat pe dealuri, liber, neîngradit de problemele cotidiene? Cum ar fi fost daca am fi stat pe malul marii si am fi privit asfintitul înecati de culoare? Daca am fi mâzgalit pereti "te iubesc!" si nici macar nu am sti de ce !? Stim doar ca asta simtim!
Dar nu e asa! Niciodata. Ne întoarcem in acelasi loc gri. Aceeasi monotonie. Mereu.
Chipul nostru hasurat... Atâta tristete. Si e atât de greu sa o ascundem! Am uitat de lucrurile simple... suntem sedati, setati! Deconectati.
Vrem o lume a noastra. O lume colorata; cu printi si printese... o lume cu multe feţe vesele, cu mii de pasari colorate si magnolii înflorite. Haideti sa fim fericiti! Macar pentru o zi. Si cine a spus ca fericirea nu exista? Ei bine, exista! Si fiecare o vede în felul sau... felul meu nu este si felul tau, iar felul tau nu este si al meu.
Dostoievski spunea: "Fericirea... un episod trecator în marea drama a durerii.". Inteligent citat. Si nu cred ca sunt singura care se regaseste în el. De ce ne e frica sa reconoastem? Teama.
~Si acolo sus, e cineva care îmi lipseste atât de mult! Si totul devine si mai greu cand optimismul, devotamentul si dragostea ei pentru copii il regasesti si in alt profesor. Singurul lucru care m-ar face fericita ar fi sa ma gândesc la zâmbetul de pe chipul ei. Un zâmbet inepuizabil si molipsitor. Doar asta-mi mai da putere
acum, când totul se prabuseste in jurul meu.~
Multumesc! Multumesc mult! Atât.
intr-o zi in care ai hotarat
sa alergi pe camp..."
De ce ne framânta atâtea lucruri? Ne punem o avalansa de întrebari si nu reusim sa gasim nici macar un raspuns. Niciodata.
Si daca viata nu ar fi atât de haină, oamenii ar fi fost fericiti! Foarte fericiti! Daca.
Ne spalam tristetea într-un ocean de bucurii, sadim flori în jurul inimii, ne jucam cu focul si nici macar nu ne ardem, ne jucam cu apa si nici macar nu ne udam. Nici macar.
Cum ar fi fost lumea daca fiecare om ar fi alergat pe dealuri, liber, neîngradit de problemele cotidiene? Cum ar fi fost daca am fi stat pe malul marii si am fi privit asfintitul înecati de culoare? Daca am fi mâzgalit pereti "te iubesc!" si nici macar nu am sti de ce !? Stim doar ca asta simtim!
Dar nu e asa! Niciodata. Ne întoarcem in acelasi loc gri. Aceeasi monotonie. Mereu.
Chipul nostru hasurat... Atâta tristete. Si e atât de greu sa o ascundem! Am uitat de lucrurile simple... suntem sedati, setati! Deconectati.
Vrem o lume a noastra. O lume colorata; cu printi si printese... o lume cu multe feţe vesele, cu mii de pasari colorate si magnolii înflorite. Haideti sa fim fericiti! Macar pentru o zi. Si cine a spus ca fericirea nu exista? Ei bine, exista! Si fiecare o vede în felul sau... felul meu nu este si felul tau, iar felul tau nu este si al meu.
Dostoievski spunea: "Fericirea... un episod trecator în marea drama a durerii.". Inteligent citat. Si nu cred ca sunt singura care se regaseste în el. De ce ne e frica sa reconoastem? Teama.
~Si acolo sus, e cineva care îmi lipseste atât de mult! Si totul devine si mai greu cand optimismul, devotamentul si dragostea ei pentru copii il regasesti si in alt profesor. Singurul lucru care m-ar face fericita ar fi sa ma gândesc la zâmbetul de pe chipul ei. Un zâmbet inepuizabil si molipsitor. Doar asta-mi mai da putere
acum, când totul se prabuseste in jurul meu.~
Multumesc! Multumesc mult! Atât.
luni, 3 mai 2010
Scrisoare catre Fat-Frumos
"Si trece trenul copilariei si nu se opreste decat la vamile cerului."
"Nimeni nu mai vrea sa lupte, Fat-Frumos
Oamenii n`au timp sa fie viteji
Unii spun ca viata e o lupta dar foarte rar aud pe cineva care sa fie sigur ca a castigat sau a pierdut"
Cat de infricosatoare si fara sens este realitatea...
Ar trebui sa ne dea de gandit mesajul lui Tudor!
"Nimeni nu mai vrea sa lupte, Fat-Frumos
Oamenii n`au timp sa fie viteji
Unii spun ca viata e o lupta dar foarte rar aud pe cineva care sa fie sigur ca a castigat sau a pierdut"
Cat de infricosatoare si fara sens este realitatea...
Ar trebui sa ne dea de gandit mesajul lui Tudor!
joi, 29 aprilie 2010
Joi.
Viata-i frumoasa la John cand ai prieteni precum ai mei; cand gustati aceleasi glume si ascultati aceeasi muzica!
Viata-i frumoasa la John:
- cand profa de fizica e pe punctul de a pune 2 tuturor celor din clasa pentru ca nu au stiut ca impedanta se noteaza cu Z ;
-cand profa de psiho ne prezinta cateva idei pe care sa le folosim in realizarea unei povesti misterioase ;
-cand iti rezervi o pauza pentru a merge in 'gang', dupa care te intorci cat poti de repede pentru ca stii ca ai lucrare la engleza!
Deja e 12 si te pregatesti sa mergi la "John's restaurant" sa iei pranzul... Acolo constati ca Andu a platit cei 8 lei degeaba ( pentru ca nu a mancat decat salata de fructe). Dar eu si Alex nu ne suparam... extra food for free! xD Ne intoarcem la ora de romana, unde profa ne-a adus "mult asteptatele" lucrari... Am luat 9. Pretty good I guess. Vorbim putin despre "Pui de gai" (de Tudor Arghezi), poezie care, in a mea viziune este fara logica.
S-a sunat!
Si uite-asa a mai trecut o zi de joi... o zi ca oricare alta daca ma raportez la scoala!
Dar, totodata, o zi groaznica, daca ma gandesc ca au trecut deja 7 saptamani since... nevermind! :(
John ne asteapta si maine... ne-a pregatit o lucrare de zile mari la biologie. Robotelul Diana purcede catre lumea lui Blidarescu! Apas butonul and... here we go again: "Respiratia este procesul prin care organismele mobilizeaza energia stocata in subst. organice in vederea... bla bla bla."
Viata-i frumoasa la John:
- cand profa de fizica e pe punctul de a pune 2 tuturor celor din clasa pentru ca nu au stiut ca impedanta se noteaza cu Z ;
-cand profa de psiho ne prezinta cateva idei pe care sa le folosim in realizarea unei povesti misterioase ;
-cand iti rezervi o pauza pentru a merge in 'gang', dupa care te intorci cat poti de repede pentru ca stii ca ai lucrare la engleza!
Deja e 12 si te pregatesti sa mergi la "John's restaurant" sa iei pranzul... Acolo constati ca Andu a platit cei 8 lei degeaba ( pentru ca nu a mancat decat salata de fructe). Dar eu si Alex nu ne suparam... extra food for free! xD Ne intoarcem la ora de romana, unde profa ne-a adus "mult asteptatele" lucrari... Am luat 9. Pretty good I guess. Vorbim putin despre "Pui de gai" (de Tudor Arghezi), poezie care, in a mea viziune este fara logica.
S-a sunat!
Si uite-asa a mai trecut o zi de joi... o zi ca oricare alta daca ma raportez la scoala!
Dar, totodata, o zi groaznica, daca ma gandesc ca au trecut deja 7 saptamani since... nevermind! :(
John ne asteapta si maine... ne-a pregatit o lucrare de zile mari la biologie. Robotelul Diana purcede catre lumea lui Blidarescu! Apas butonul and... here we go again: "Respiratia este procesul prin care organismele mobilizeaza energia stocata in subst. organice in vederea... bla bla bla."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)